Istoria Frantei este una interesanta si-ti ofera raspunsuri pentru situatia actuala din Asia Mica si Africa. Citesc acum o carte despre marturisirile unui sef de DST din Franta( Jean Rochet – 5 ani in fruntea DST) si vad ca miscarea din Egipt cu Mubarak se aseamana ca actiune a statului cu cea din Franta, a miscarilor sociale din 1960.
In timpul lui Charles deGaulle au avut loc miscarile sociale de strada ale studentilor si muncitorilor in jurul facultatilor. Si in Egipt si in Franta dorinta poporului era de iesirea de sub zodia unor presedinti militari. De aceea nu cred ca razboiul surd politic din Egipt este sfarsit. S-ar putea ca Mubarak sa se fi retras pentru pregatirea unui nou atac sub alta forma. Un dictator sef de stat care a condus tara timp de 30 de ani nu lasa chiar atat de usor puterea din mana, orgoliul ranit de militar nu-i da pace si am astept la un raspuns cat de curand.
Finalul este mereu acelasi indiferent de ce dictator presedinte vorbim. In serialul corean The Great Queen Seondeok, unul dintre personaje are o replica geniala cand zice despre personajul principal ca si-a inceput drumul catre tron. Replica este una acida avand in vedere ca tronul si drumul se refereau la intrarea pe crestere a cultului personalitatii.
Dictatura trebuie luata ca atare si nu condamnata. Dictatorul trebuie eliminat pentru ca alta sansa nu ai, dar nu trebuie analizat pentru ca oricare dintre noi are o sansa intr-o viata sa ajunga dictator.
One thought on “Dictatorul: De la „de Gaulle” la Mubarak prin asiatici”