Imi aduc aminte ca era o vreme cand credeam ca meseria me anu va include prea multa munca de birou. Visam sa lucrez cu copii, in vanzari si in relatii cu clienti. Iar toate aceste componente ar fi inclus foarte multa munca in picioare sau foarte multa activitate sportiva. Si ma vedeam fiind plin de energie si optimism. Dar uite ca asa cum spune vorba veche SOCOTEALA DIN TARG NU SE POTRIVESTE CU CEA DE ACASA, asa s-a intamplat si in cazul meu. Si iata-ma un soarece de birou cu program ca in vechea melodie a lui Dolly Parton – From Nine to Five. Si vechile mele idei, cu „nu conteaza pe ce stai” sau „toate scaunele sunt la fel” au inceput sa capete incet incet nuante. Cu siguranta am fost influentat putin si de durerile lombare. Asa ca iata-ma incercand scuane ergonomice. Unele chiar pareau de puf si paraca ma invitau sa raman acolo pentru vesnicie. Altele parca ma impingeau sa fiu activ si sa nu scap nici o sansa care mi se oferea. Alte scaune parca erau facute de niste ingerasi indragostiti de jocurile video si ma trimiteau in Raiul gamerilor. Toate erau insa dincolo de suma modica pe care mi-o propusesem eu sa o investesc intr-un scaun ergonomic. Asa ca m-am conformat si am renuntat la visele ergonomice. Asta pana m-am intalnit cu acel scaun ergonomic OFF 023. A fost dragoste la prima vedere si cumparare la a doua secunda. Si „relatia” a durat destul de mult. Pentru ca am avut grija de el ca de o bijuterie scumpa. Si dupa vreo cativa ani de folosire a venit timpul sa imi schimb „locatia”. Asa ca EL nu mai afcea parte din decor si nici din echipa . Asa ca a tre buit sa il parasesc si sa gasesc altul. Evident ca nu mi se parea la fel, dar cei din jurul meu imi spuneau ca eu „inca sufar pentru fostul”. Si probabil ca aveau dreptate.
La ce mi-a folosit aceasta experienta?
La ceva timp am devenit agent de vanzari exact pentru cei de la care cumparasem MINUNEA. Si uite cum experienta asta m-a facut cel mai bun vanzator de asemenea „jucarii”. Pentru ca eu de fapt nu vindeam scaune ergonomice, ci vindeam vise. Imi vindeam propriile trairi la cumpararea Minunii. Si ei, clientii, se simteau parte a unei trairi. Intelegeau ca in procesul de vanzare – cumparare agentul din fata lor punea o cantitate de EMPATIE. Iar pentru ei asta era IMPORTANT. Se simteau ca niste copii pe care ii inteleg parintii. Si tot precum niste copii entuziasmati ei reuseau sa ii aduca si pe altii convinsi de PLACEREA ASEZATULUI. Si era foarte interesant ca energia pe care le-o ofeream eu lor, ei o imnulteau si o dadeau mai departe prietenilor carora le recomandau sa vina la mine. Era un soi de SHARING de sentimente si un soi de TARG de nebunii. Iar odata intrat in acest „targ” nu te puteaiu abtine sa nu te dai macar odata in calusei si sa simtim… TENSIUNEA!