E pacat ca te lauzi cu experienta ta online atata timp cat utilizezi aceleasi tertipuri cancan-istice ca tot prostul ajuns jurnalist dupa o facultate particulara degeaba.
Stau si citesc sute de posturi de 3 lei despre acelasi rahat si incep sa inteleg de ce la noi piata nu merge.
Un grup de oameni au descoperit ca pot sa plimbe banul intr-o forma minuscula si sa formeze senzatia unei piete. Paiate multe, meet-inguri obosite si conferinte la care vorbim despre teorie. Practica e aceeasi ca la inceput: sex, sarade ieftine si politica damboviteana. Analistul zace amorf in chiloti si maieu si emite pareri pro si contra subiect.
Dincolo de pullover-asul asortat cu un DSLR obotrist dintr-un decembrie la metrou ramai doar un nimeni. Un blocaj din care nu poti sa iesi chiar daca viata de familie te-a ridicat mai sus decat cel pe care-l terfelesti prin texte. Dincolo de catalogarile scrise cu atata patima ramai acelasi om structurat de obsesii si alergat de trecut.
E greu sa treci peste ce nu ai putut sa rezolvi. Dincolo de gratia cu care incerci sa parezi loviturile in interior e un baietel speriat de o trauma pe care si-o imbraca in masini scumpe si relatii simandicoase care il drogheaza ca sa-si uite trecutul.
…dar tine minte:” Intr-o tara mica cu mese putine un adevar nu poate sa fie tinut la secret toata viata.”
