Am crezut pana la o anumita varsta ca sunt un socialist convins. In viziunea mintii mele socialismul era despre om si democratia era despre asuprirea celor multi si slabi. Gresit! Realitatea crunta prin liberul arbitru iti ofera posibilitatea sa intelegi ca noi suntem construiti genetic si spiritual sa fim democrati. Nu poti conduce un popor pe calea cea dreapta din prima, trebuie sa pierzi „pietrele de moara” pentru a putea zbura. Un bun exemplu il putem regasi in Biblie, exemplul este Moise.
Social-democratie? NU exista. Masurile de 1/2 in viata nu functioneaza in paleta de nuante-viata. Fiecare decizie pe care o iei iti deschide un drum. Fiecare drum are un cod genetic unic si un sfarsit la fel de unic. Totalitatea drumurilor intr-o viata formeaza un trend si astfel apare o catalogare sau alta: ala e bun, ala e rau, ala e moale. Fiecare decizie care se aseamana cu alta de dinainte sunt un pericol/bucurie pentru a forma un trend. Astfel socialismul este o cale pe care o imbratisezi cand nu poti sa vezi democratia si nu poti sa o intelegi. Aici este problema principala: pregatirea!
Cine nu este pregatit sa inteleaga democratia ce ne guverneaza ca planeta nu poate intelege nici diferenta dintre socialism si democratie. Cine a inteles-o si o foloseste in scopuri personale va esua prin in propriul labirint desenat celor pe care ii escrocheaza, fiecare nas isi are nasul.
Una peste alta e minunat sa vezi ca fiecare isi gaseste spatiul si timpul pentru a supravietui pana la saltul in gol de la final. Viata e o scena in fiecare trebuie sa-si gaseasca calea fara a jena calea celui de langa el. Cand obstructionezi drumul altcuiva nu te astepta sa te primeasca cu flori, fiecare pas gresit al tau in terenul celuilalt descrie o noua traiectorie in trendul celui calcat. Vezi cum dupa 40 de ani de regasire te pierzi in prima oaza de bucurie si bogatie.
Un drum, o cale…fiecare trebuie sa-si parcurga propriul drum prin desert!
