In Biblie se spune ca adevarati credinciosi cred in sansa lor pana la capat fara a se plange. Eu nu ma pot lauda ca am o asemenea capacitate de a fi disciplinat si a nu-mi pierde cumpatul si demnitatea cand viata ma pune in fata unor decizii importante.
Citesc la Marieta Varga pe blog despre Japonia:
Legea japoneza permite oricui gaseste bani sau un obiect sa il pastreze daca proprietarul nu anunta pierderea timp de trei luni. Multi dintre proprietari nu mai sunt in viata asa ca japonezii ar fi putut pastra banii linistiti, pentru ca n-ar mai fi avut cine sa-i revendice.
O tara care a predat o lectie dureroasa unei planete intregi. Acolo unde altii si-ar fi pus fustele in cap si ar fi inceput sa se tanguiasca a durere, ei au strans din dinti si au mers mai departe. De dincoace de glob cand ma gandesc la imaginile cu inundatiile din Romania cand jandarmii munceau si satenii se cinsteau la birtul satesc in apa, incep sa ma gandesc ca noi ca popor am esuat din functia de Om. Japonezii au avut parte de Bomba Atomica si au trecut peste, acum au parte de tsumani si cutremure si vor trece peste. Noi vom ramane la fel de inapoiati si incuiati pentru ca nu vrem sa intelegem care ne este menirea pe Pamant. Chiar daca suntem mandrii cat pentru tot globul pamantesc, ramanem in istoria constiintei colective doar ca un popor care a avut din cand in cand licariri de speranta ca ar putea sa-si revina.
Multumesc popor japonez pentru lectia deschisa de demnitate pe care ne-ai tinut-o. In memoria celor care si-au pierdut viata trebuie sa invatam respectul de sine si demnitatea in fata unor probleme majore.
