Ai crescut vreodata un demon?! Hmmm ai zice ca omul care tocmai se apuca sa scrie aici este doar inca unul internat intr-un spital de nebuni. Nu, nu este. Traieste la fel ca tine pe strazile murdare din sufletul lui.
Cum apare un demon? Nu apare. Un demon se creste si are rolul sa-ti duca lectia mai departe in eterul vietii in care te invarti. Sarpele nu-si mananca coada pana cand demonul nu creste si nu indeplineste vrerea. E un dat care vine si pleaca.
Cand se naste in tine un demon?
Am incercat ani buni de zile sa vorbesc si vorbele imi erau rastalmacite. Fire nebuna, copil pierdut, totul se leaga in fire acolo sus un cap, dar nu poti sa cuprinzi in cuvinte pentru a exprima cum urca un gand. O senzatie de febra dementa iti cuprinde corpul incepand de la talpi si pana in gat.
Cand gatul este plin de furie de abia atunci creierul elibereaza furia si incepe sa caute un raspuns la o intrebare care inca nu a fost pusa. Imagineaza ca ai o biblioteca imensa de sabloane si un timp scurt pentru a potrivit figura.
Fizic nu poti, dar psihic creierul isi da foc singur la sinapse pentru a forta raspunsul.
Forta nervilor dau scanteia din care apare demonul tau
Cum cresti un demon este o poveste a fiecaruia dintre noi. Cand ajungi sa treci dincolo de fereastra ochilor si mintii tale te poti privi inert si indiferent.
Iti poti vedea si simti durerea cum simti o bataie de vant sau o raza de soare. Nimic nu mai atinge totul.
Un demon apare cum apare o scanteie. Se ridica din magma mintii tale si vede o luminita pe care trebuie s-o urmareasca. Il zgandare in interior si-l macina. Corpul ii ridica temperatura dincolo de suportabilitate.
Nu-i temperatura perceptibila de un termometru obisnuit. E temperatura ceasului intern care masoara forta nervilor ce apasa in centri. Creierul emite ordinul si demonul se ridica.
Cand demonul tau isi formeaza menirea
Demonul apare atunci cand isi afla destinul fara sa-si inteleaga scopul. Demonul se naste din refuz si umbla in lume pentru a-si gasi scopul. Are destinul, dar nu poate cuprinde scopul.
Demonul se naste din miros de pacura si lemn imbibat. O privire si-o raza de soare care te duc cu gandul la frumos si diafan. In realitate sticla mintii tale iti umbreste decenta de a intelege. Atunci se ridica din magma cel care trebuie sa se apara. Drumul pana la aparitie e lung si greu.
Tine mine ecranul fericirii de mai sus caci e singurul instantaneu foto pe care nu-l vei primi in viata de dincolo de sticla. Si vezi alergand in jurul tau o lumina prea frumoasa ca sa fie de pe un Pamant. E o bila de lumina care striga in timp ce tu esti surd. Sarpele a iesit din ou si incearca sa creasca.
Si trece timp si sarpele ia forme. Si mai trece un timp si sarpele invata.
Personalitatea demon in tabloul personalitatilor
Nu toate sabloanele au potrivirea lor in biblioteca mintii, dar lucrurile se leaga. Primul semn ca nu-i al datului sa fiu a fost cand privirea a inceput sa straluceasca mai rapid decat mintea putea cuprinde.
A fost un moment in care un om a vazut. A vazut si a vorbit. Corpul a luat-o rara pe campiile nervilor lui si capul a dictat: O ascundem!
Si a fost ascunsa, dar nu a fost oprita.
Un soare stralucitor de puternic intr-un iulie dement. Era prea cald pentru o camasa rosie si un jeans spalacit. Ciuciut pe vine si scaldat in raze de soare rautatea iti clocea puiul.
Mai vazusem raul, dar nu-l prinsesem de veste. Inchisesem taraba biblioteci. Nu mai puteam cauta sablonul caci biblioteca isi adusese lacat.
Lumina ta demonica este tot o lumina
Demonul era deja in forma lui de lumina, dar nimeni nu-l vedea. Totul de aici inainte a capatat o forma de film. Efectiv totul a fost un platou si scenariul era acolo.
Alcoolul si-a facut simtita prezenta inca dinainte. Tutunul a venit mai tarziu ca ofranda adusa demonului. Trebuia cinstit pentru a trimite mai departe ganduri.
Si n-a durat prea mult si demonul a capatat o forma. O forma de om. Si omul a inceput sa-si caute coada pentru a finaliza munca lui.
Cum cresti un demon?! Greu. Il cresti cu indiferenta pentru ca nu era in timpul tau biologic sa cresti nimic. Il educi cand poti si cum poti, dar cel mai important il hranesti cu visele tale.
Tu visezi langa el si el iti soarbe energia viselor tale. Si visul tau se transforma intr-un cosmar.
Pe masura ce il hranesti visele devin cosmaruri si cosmarurile devin obisnuinta. Mintea iti zboara pe ici si pe dincolo. Ai crescut. Si tu, dar nici demonul nu a ramas un urma.
Daca e al tau demonul trebuie sa creasca in mediul tau natural
Pentru un demon de calitate ai nevoie de un mediu in care sa-l lasi sa se dezvolte. Cel mai frumos din partea ta este sa-l lasi in mediul in care ai crescut si tu pentru a putea sa te lupti cu o parte din ce esti tu.
Un gand aruncat razlet care sa-l faca sa se simta bine e perfect. In aceste cazuri patologice cel mai frumos este sa-i hranesti lui iluzia normalitatii. Sa-i vinzi propria ta uitare.
O muzica plasata pentru a integra cultura demonului si lucrurile o iau pe fagasul prapastiei pe care ai compus-o.
Totul, dar totul trebuie facut cu scarba si dezgust. Si de acum inainte tot ce vei cauta va trai intr-un dezgust total. E singura sansa in care poti sa cresti un demon.
Ai zice ca un demon este iubit si respectat de toata lumea. La orice pas intalnim pe unul si pe altul care cade lat de uimire si bucurie cand isi vede demonul.
E ca si cum un drogat isi gaseste dealerul. Nu e adevarat! Drogatul nu-si iubeste dealerul. Acolo e o relatie bazata pe ura. Si ura este cultivata mai ceva decat este cultivat pamantul pe aici pe locurile noastre.
Si creste. Si se hraneste cu visele tale. Si prinde suflet. Si primeste un keypass care mereu iti spune ce este de spus. Nu era primul keypass. Au fost mai multe, dar lumina demonului tau n-a inflorit niciunde caci intr-o viata de om un singur demon poti creste.
Restul care vin sunt o legiune de prieteni pe care-i culege de pe drum pescuiti de sufletul tau rebel. Fiecare caramida pusa cu scop de a ridica un zid au fost de fapt motive. Si motivele isi cauta loc de razbunare.
Epilogul in epopeea demonului tau
Si anii trec si demonul se mareste. Ajungi sa traiesti cu el ca un regizor pe un platou de filmare cu o mana de actori. Pe scaun calm privind o scena. Pe scaun in spumele marii urland la actori. Singurul care ramane in lumina reflectoarelor e demonul.
E mare si coada nu si-o poate manca. Ramai in scaun blocat. Numele tau este scris pe spatele lui, dar in realitate demonul iti scrie scenariul. Tu reactionezi cu calm sau cu nervi dupa bunul sau plac.
Si totul pentru ca nu poti sta ca Dreptul Iov sa-ti intelegi vrerea.
