Traim vremuri de schimbare in care totul va capata un alt sens si alta destinatie cand fiecare isi cauta drumul catre Acolo. Am fost educati prost ca trebuie sa cautam curatenia civila si fericirea social materialista lasand in urma mizeria si durerea. Sa calcam pe cadavre cat timp scopul nostru este atins. O atentie desavarsita pe parvenirea sociala, e cel mai important deziderat al acestei lumii spre care tindem.
Am vazut „fratii” cazuti pe altarul consumerismului si care nu mai pot sa iasa din ecuatia asta manati in continuarea de patima jucatorului de cazino: „De maine ma las, azi poate iau TOTUL!” E greu sa privesti si sa intelegi tu cel din mizerie si sarac cum cel din fata ta, fratele tau sau sora ta, isi gaseste sfarsitul social pretinzand ca a atins un punct important pe scara social ierarhica a evolutiei. Iluzia este alimentata de saracie. O saracie needucata.
Treaba face ca stiu ca voi muri un om sarac, un sarac cu mana in bani. Nu am dreptul civil si spiritual sa am bani. Daca-i am si nu sunt ai mei ii pierd ca si cum n-ar fi fost. Nu-i merit pentru ca evoluez mult mai bine spiritual cand rabd. Pentru mine Caviar&Cocaina este Rabdari&Prajite. Cineva mi-a zis ca nu inteleg conceptul pentru ca n-am sange in coaie, sange de vagabond. Am n-am, nu ma intereseaza. Ma intereseaza ca pe mine ma doare cand el ce-l care mi-a zis intra in incurcatura. Stiu ca repet mereu-mereu ca mi-as dori ca el sa moara pentru ca astfel as scapa de o povara spirituala, dar in realitate nu as putea concept acest aspect. Probabil nu e timpul, el si eu trebuie sa invatam ficare cate o lectie. As spera ca el sa invete mult mai repede ca mine si sa-mi ofere sansa sa invat de la el. Aproape ca nu suport momentul in care lucruri se intampla si se ajunge la concluzia pe care eu am tras-o cu mult timp inainte si pe care am retrait-o de mii si mii de ori pana cand sa se intample.
Un scenariu e o iluzie. Iluzia fericirii nu poti s-o retraiesti de mii si mii de ori ca fiind adevarata. E o deziluzie. Singura iluzie pe care o poti trai cu adevarat e iluzia care doare. Atunci cand ai invatat ceva dintr-o iluzie vei gasi adevarul care trebuie sa fie. Iluzia deziluziei e fericirea.
Cand esti mic iti doresti sa ajungi magician fiind furat de iluzia magiilor. Cand esti mica iti doresti sa te faci doctorita furata de mirajul salvarii oamenilor. pe masura ce cresti magia din ambele dispar si sunt inlocuite cu elemente pe care societatea in care in invarti ti le preda. Esti robit de societate precum ai credinta ca tu insemni ceva pentru ea. E o joaca de-a magia dictand din pozitia de varf. Scopul e sa ajungi in varful lantului de comanda. Pana in varf parasesti orice urma de omenie si umanitate, uitand tot. Ajungi in varf si te simti singur, dar esti singur cu toti ce care sunt singuri de felul tau.
Singuratatea bogatiei este pacatul care-ti va dicta sfarsitul daca nu vei invata sa privesti in jos la cei ce ti-au fost acolo cand urcai. Ei sunt tot acolo jos. Se roaga pentru sufletul tau golit si dezgolit ce incearca sa gaseasca mantuirea prin impingerea limitelor la infinit.
Sursa foto: VISION OPTICA
