Conceptul de religie variază de la o cultură la alta și este un subiect controversat și subiectiv. Unele persoane consideră dimensiunea religioasă ca fiind o parte importantă a vieții lor, în timp ce altele o consideră ca fiind fictivă.
Este important să se respecte diversele puncte de vedere și să se înțeleagă faptul că religia joacă un rol important în societate și cultură pentru mulți oameni.
Se spune că omul a devenit ceea ce este deoarce a învățat să socializeze
Omul este un animal social și, încă de la începutul evoluției sale, a avut nevoie de relații interumane pentru a supraviețui și a prospera. În această privință, socializarea a jucat un rol crucial în evoluția oamenilor.
Prin socializare, oamenii au învățat cum să se împartă sarcinile, să se protejeze împotriva pericolelor și să se ajute reciproc. Aceasta a permis formarea de comunități mai mari și mai complexe, care au putut lupta mai bine împotriva amenințărilor externe.
Socializarea a permis, de asemenea, transmiterea cunoștințelor și a culturii de la o generație la alta, ceea ce a dus la dezvoltarea unor tehnologii avansate și a unei societăți mai sofisticate. De exemplu, prin învățarea unui limbaj complex, oamenii au putut comunica și coopera la niveluri mai avansate, ceea ce a dus la creșterea eficienței activităților de zi cu zi.
În plus, socializarea a permis oamenilor să se dezvolte emoțional și social. Prin relațiile cu ceilalți, oamenii au învățat să se identifice cu grupurile lor, să-și dezvolte empatia și să-și construiască relații durabile cu alți oameni.
Religia a plecat dintr-un loc mai bun!
Există si un mecanism intern care l-a ajutat, altfel acum vorbeau prin același grai și animalele. Dar omul s-a ridicat din linia viețuitoarelor pentru că i s-a permis. Poți spune că nu există o forță superioară care să te ghideze prin tine pe tine cel care ești?!
Nu contează religia căci la bază toate au avut un punct de plecare bun. În timp au degenerat ca și rasa umană, pervertind un scop nobil într-un manunchi de scopuri pecuniare și pline de riscuri.
Rădăcina e întotdeauna acolo și naște alte vlastare care poate într-o zi vor rupe lanțul de greșeli dând sens scopului pentru care am fost creați.
Lecția iubirii și dimensiunea religioasă
Până atunci am înteles că singura lecție pe care trebuie s-o învățăm este aceeași care ni s-a predat acum 2000 de ani. Este lecția iubirii. N-am reușit ca ființe să asimilam și înțelegem lecția iubirii.
Suntem încă la o infinitate de emoții departare de a încheia lecția asta grea și anevoioasă prin care plutim. Au existat victime și vor mai exista căci prezentul subru nu descrie prea curând un algoritm care să ne facă să renunțăm la ranchiună pentru a îmbrățișa ecuația iubirii.
Scriind aceste rânduri ma doare. Pe măsură ce descopăr un adevăr parcă mii și mii de ani de rușine mă apasă cu putere. Ce forță necunoscută e și remușcarea. Și când începi să simți nu simți doar propria-ți remușcare. Fiecare gest are un ecou în trecut care se multiplică de mii si mii de ori, dar cel mai important are un ecou în viitor care reprezintă lecția pe care „tu” ai înțeles-o de-abia atunci.
E hilar cum mesajul e simplu, iar noi complicați de ranchiună nu reușim să-l întelegem, nu reușim să-l aplicăm. Răzbunarea e mai aproape în prezent căci timpul pentru noi este prea rapid. Dacă stai și te gândești timpul curge la fel doar noi îl percepem diferit în funcție de timpul în care gândim și momentul în care ne aflăm.
Concluzii
Lecția iubirii este una dintre cele mai importante și fundamentale lecții predate în dimensiunea religioasă, inclusiv creștinism. Aceasta se concentrează pe iubirea față de aproapele tău și pe importanța respectării și îngrijirii celor din jurul tău. Chiar dacă această lecție a fost predată de multă vreme, este încă relevantă și de actualitate, deoarece este posibil să nu reușim întotdeauna să o punem în practică în viața noastră de zi cu zi.
Când ai timp privește orice obiect de cult dintr-o dimensiune religioasă și acolo vei găsi ascuns printre infinitatea de scopuri meschine și triste. Scopul e ăntotdeauna la vedere și e simplu. Mult prea simplu ca să-l iei în serios. Ne-am înrăit când trebuia să fim mai buni.