Plecând de la obsesia televiziunilor și presei în general, care caută subiecte fierbinți acolo unde nu există, încep să cred că doctrina șocului chiar există și forțe inteligente joacă pe degete societatea întreagă, folosindu-se de superstițiile fiecărui popor și de istoricul religios al lor.
Abordarea emoțională a omului!
Chiar dacă tehnologia a transformat modul în care accesăm și distribuim informațiile, doctrina șocului continuă să prospere prin abordarea emoțională a maselor.
În această eră digitală, unde știrile se răspândesc cu o viteză uluitoare, se pare că informația nu numai că educa și iluminează, ci și manipulează și provoacă reacții emoționale puternice.
Forțele inteligente, departe de a fi simple manipulări, par a fi dirijate de o înțelegere profundă a psihologiei umane și a mecanismelor societale.
Nu este vorba doar despre un joc al manipulării, ci de un joc subtil în care cunoașterea profundă a culturilor și a vulnerabilităților umane este cheia.
Hazardul Moral și percepția maselor
Chiar dacă hazardul moral curge din fiecare eveniment cu o probabilitate incertă, aceste evenimente rareori se întâmplă simultan.
Prin analizarea retrospectivă a unor evenimente, se dezvăluie tactica veche de a deturna atenția publicului de la probleme serioase la subiecte legate de superstiții sau trecut religios.
Este o manevră subtilă, dar puternică, care poate modifica percepția maselor și poate manipula opiniile publice.
Doctrina șocului are un istoric
Doctrina șocului nu este un fenomen nou; dimpotrivă, este o practică veche, utilizată din cele mai vechi timpuri până în prezent.
Reducerea intensității unui eveniment tragic prin oferirea în schimb a unei probleme de ordin religios sau superstițios este o strategie pe care liderii au folosit-o de-a lungul istoriei pentru a menține controlul și influența.
Transferarea responsabilității de la conducătorii unei țări către cei care îi aleg este un aspect ingenios al doctrinii șocului. În regimurile democrate, această strategie devine o formă subtilă de manipulare a maselor.
Ideea că lucrurile bune sunt realizate doar de către cei votați, în timp ce vina aparține întotdeauna celor care i-au votat, este o abordare eficientă pentru menținerea stării de echilibru și pentru manipularea percepției publicului.
Concluzie – Doctrina șocului merge mai departe….
Este esențial să observăm că doctrina șocului nu cunoaște onoare și demnitate, ci doar știe să provoace șoc și groază. Acest lucru subliniază natura rece și calculată a acestei strategii, care funcționează prin expunerea maselor la evenimente extreme și prin menținerea unui climat perpetuu de instabilitate și nesiguranță.
Astfel, doctrina șocului continuă să fie un instrument puternic al manipulării sociale, impunând un control subtil asupra opiniei publice și a direcției în care se îndreaptă o societate.