Romania are nevoie mai mult decat oricand de filantropi care sa investeasca in politica.
Avem o problema educationala in ceea ce priveste modul in care trebuie sa trasnmitem un mesaj. Inca traim cu impresia ca daca vine un star politic sa ne tina un training de o zi, dupa ziua respectiva suntem apti sa transmitem un mesaj coerent. Unii dupa ani de munca si de traininguri nu reusesc sa transmita nimic, tine de modul in care esti construit si cum poti sa vinzi un lucru.
La multele interviuri la care am fost pentru zona de vanzari intervievatorii imi veneau cu indemuri sforaitoare, cum ca fiecare se vinde in fiecare zi si ca vanzari poate sa faca oricine. Nu contest ca poti face, dar contest faptul ca o faci intr-un mod mediocru care poate duce la slabirea brandawerness-ului produsului pe care vrei sa-l vinzi. Cu alte cuvinte esti mai castigat daca nu o faci, pe lipsa unei astfel de judecati s-a bazat si aparitia crizei:
Lumea nu a stiut sa ruleze investitii ramificate in cat mai multe domenii, oprindu-se cu totii la El Dorado-ul imobiliar.
Am senzatia ca in partidele politice tineretul nu este structurat in functie de aptitudini si toti sunt bagati intr-un malaxor care ajunge intr-un final la acelasi scop: putere, bani si functie. Diviziunea muncii intr-un partid ar trebui sa aiba la baza o echipa de HR care sa ofere fiecaruia un loc bine stabilit intr-un mecanism, un partid trebuie sa functioneze ca o corporatie, fiecare cu o fisa a postului clara si posibilitatea de promovare.
Toate partidele isi fac strategiile pe modelul echipelor romanesti de fotbal: luam 3 jucatori dintr-o echipa sau alta ii crestem si la un moment dat ii vindem sau nu. Nimeni dar absolut nimeni nu incearca sa formeze pepiniera de juniori si sa-i dea un imbold. Politrucii batrani ii timoreaza pe cei mai tineri persiflandu-i pe motiv de nerozie de tinerete, iar tineretul la randul lui mocneste un razboi interior fantastic a lui cel tinar si cu dorinta de schimbare si cel din fata spre care tinde sa ajunga. Inevitabil timpul il aduce pe cel tanar in pozitia celui batran si altul tanar luandu-i locul.
Filantropia educationala. Nu vad in jurul meu si-n mediul politic de filantropi care sa aiba puterea sa riste financiar investitia intr-un lot de juniori care au capul pe umeri si pot gandi separat fata de capul celui care plateste pregatirea. Eu m-as plictisi groaznic sa-mi fac o panoplie cu papusi care canta cum le dictez eu.
Viitorul sta in educarea maselor pentru a nu mai inghiti manelisme ieftine. Daca nici unul nu face un pas la offside pentru a educa, atunci nici unul nu avem dreptul sa mai acuzam partile comeptitoare de manelisme in jocul politic. Cand eram mic si faceam o prostie eu sau fratele meu, eram pedepsiti amandoi pentru a ne fi lectie, celui care nu a facut si pentru a ne forta sa lucram in aceeasi echipa. Toata clasa politica are o vina pentru manelismul din ea. Fiecare a vrut la un moment sau altul sa cumpere din Oborul Politic un cap de politician care i-ar fi oferit linistea majoritatii.
Dincolo de cei 20 de ani de testare democratica trebuie sa invatam sa pierdem cu demnitate si sa ne repliem in fata concurentei fara a incerca sa racolam indivizi care fac politica de samsar.
One thought on “Educatie politica”