Ne-am denaturat acest renume incercand sa-l atribuim unor cauze obisnuite.
Un erou nu va spune niciodata despre sine ca este erou.
Nu exista un grup social de eroi.
Erou te nasti si cresti.
Nu esti erou daca „votezi in turul doi”.
Nu esti erou daca te duci la paine cand afara ninge.( E „Iadul Alb!” )
Un erou nu scuipa asteptand sa fie aplaudat.
Un erou nu asteapta o remuneratie.
Eroii nu se intalnesc pe strada.
Suntem o natie bolnava si batrana. Si facem parte dintr-o specie la fel de batrana si bolnava. Am venit dintr-o parte si ne indreptam cu pasi repezi in aceeasi parte. Nu am inteles ca timpul si locul ne cer altceva. Preferam sa ne bagam capatele in nisipul istoriei aidoma strutilor si sa ne invartim in jurul cozilor de topor care gandesc pentru noi.
E timpul si spatiu care cer inaltare catre idealuri mai presus de religie, de neam si tara. E timpul si spatiu in care ni se arata ca suntem mai mult decat niste linii pe o harta. Nu intelegem.
Pacat.
Asemenea voce e dincolo de cuvinte si voce, e simtire. Je suis malade!
