Mult timp am oscilat in a analiza succesul unui star/idol prin prisma sumei viciilor care i-au descris personalitatea. De fiecare data ajungeam intr-o fundatura mentala prin care imi explicam ca fara toate acele mici tampenii ale vietii poate n-ar fi scris/dansat/jucat atat de bine.
Un dar este un dar oricum ti-ai petrece viata. Talentul te nasti cu el si te poarta in viata pe cele mai nebanuite culmi, pastrarea lui si predarea mai departe tine de constructia ta ca om. Fiecare om are o slabiciune pe care trebuie s-o invinga sau nu in propria viata. Plecam la drum cu un bagaj de supravietuire si avem datoria sa-l predam mai departe imobgatit.
E greu sa decizi intre euforia drogurilor si talent. Fiecare optiune aleasa contine cate un „poate”. Fiecare alegere duce catre ulite infundate si concluzii bazate pe presupuneri, nici o alegere nu pare a fi cea corecta. Dincolo de alb si negru cu care am vrea unii dintre noi sa tratam viata, liberul arbitru te pozitioneaza in pozitia suprema fata de tine insuti. Esti oglinda continuua in care te privesti si prin imaginea careia incerci sa iei decizii.
„…dupa chipul si asemanarea Mea…”
E greu sa fii Dumnezeu chiar daca uneori asta ne dorim peste puterile noastre. Suntem Dumnezei atunci cand luam decizii cruciale pentru noi si pentru altii. Suntem Dumnezei atunci cand pierdem pe cineva si avem puterea sa ne rugam fara a da vina pe altcineva. Suntem…
