Fac un zid

fac un zid

„Fac un zid” este o expresie pe care prietenii mei apropiati au auzit-o in fiecare vara din ultimii 7-8 ani. In fiecare an se gaseste un zid pe care trebuie sa-l daram si sa-l refac de la 0. Parca nimic nu se poate intampla intr-un an daca nu este reconstruit un zid.

Nu stiu ce se intampla acolo Sus la butoane de sunt insarcinat an de an sa realizez un zid. Cred ca Batranul se distreaza copios vazand cum daram si construiesc ca baiatul ala de urca bolovanul, parca Sisif ii era numele. Poate e o lectie pe care n-am parcurs-o cum trebuie si an de an am restanta la materia ziduri. Ori te pomenesti ca a devenit un drog sa simt miros de mortar si ciment amestecat cu var.

Imi aduc aminte cu nostalgie de primele ziduri daramate care erau compuse din pamant bulgarit si lemne batute pe stalpi de salcam. Paraie cuiul cand il scoti din stalpul de salcam de zici ca scoti cuie din beton de duritate mare. Si mirosul ala de „l-am dat jos” este aproape istovitor de placut. La final ai o gramada de lemne si pamant pe care trebuie sa-l imparti ici si colo pentru a scapa de mormanul prospat facut. Apoi urmeaza trierea lor in functie de gradul de dragradare in timp. Unele dintre lemne ajung sa fie arse iarna pe foc, iar altele se retransforma in material de constructie pentru diverse aplicatii de curte.  Acestea in mod evident intr-un viitor apropiat sau departat ajung sa priveasca iar catre pamant pentru a fi daramate. Dupa colectarea selectiva si imprastierea pamantului urmeaza trasarea noilor directive pentru a ridica altceva acolo unde a disparut un zid.

„Nu stiu altii cum sunt”, dar eu cand ma gandesc la zidurile mele imi vine sa pun mana  pe mistrie si  cancioc pentru a rescrie trecutul.

Sursa foto: Viata La Tara

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verified by MonsterInsights