Am cautat raspunsurile acolo unde nu erau intrebarile. Am urmarit programe de talkshow incercand sa aflu realitatea, dar mi-am dat seama ca oricat de multe emisiuni interactive as urmari si oricate carti as citi, realitatea o voi gasi mereu in fata mea.
O intrebare are un raspuns si un raspuns are o intrebare. Cand tu o alegi, tu atribui o singura legatura de la una catre cealalta. Restul e fantezie.
Te uiti tot timpul la ceas mintindu-te ca nu mai ai timp. Cand vrei sa tragi de timp, te vaiti de timp. In realitatea ti-e frica de pasul urmator si incerci sa-l intarzii. E simplu sa fugi mai greu e sa te lupti, pentru ca luptandu-te vei avea nesiguranta inregistrarii unei infrangeri. Fugind vei trai cu fantezia lui „poate”. De multe ori criminali sunt prinsi pentru ca nu mai suporta jocul, pentru ca dincolo de fuga lor de adevar se simt marginalizati cand lumea nu-i prinde.
Asta este omul, un animal social care depinde de o bataie pe umar si o scena cu lumini si reflectoare care sa-l preaslaveasca. Va incerca cu orice pret sa se suie pe scena, chiar daca scena este ultima reduta din viata.
Intrebarea isi gaseste raspunsul si chiar daca ea nu ti se pare cea mai potrivita, este cea aleasa. Dincolo de fantezia lui „poate” se asterne realitatea unei alegeri facute, maturizeaza-te si traieste cu ea.