Femeia și buchetul vinului sunt lucruri de care ai nevoie în viața ta. Este posibil ca o femeie frumoasă și un buchet bun de vin să fie lucruri plăcute și poate aduce bucurie în viața unei persoane, dar acestea nu sunt necesare pentru o viață fericită sau împlinită.
Fiecare persoană are nevoi și dorințe diferite și ceea ce este important pentru una poate fi diferit pentru alta. Este important să găsim ceea ce ne face fericiți și să ne concentrăm pe acest lucru.
Pilda vinului de la bunic către nepotul său
Îmi aduc aminte cu mare plăcere vorbele bunicului meu:
TATAIE, VINUL ESTE VRĂJITORUL SUFLETULUI ȘI AJUTORUL SĂNĂTĂȚII OAMENILOR. PENTRU CA ACEASTĂ LICOARE CONSUMATĂ RESPONSABIL VĂ ADUCE LINIȘTIREA SUFLETULUI ȘI UN PIC DE TANIN BENEFIC CORPULUI!
Nu am dat multă atenție cuvintelor bunicului meu, dar mi-au rams într-un sipet al sufletului. Și crescând încet, încet și având pe lângă mine oameni pasionați în domeniul degustărilor de vinuri. Sigur că prima data, degustările le-am făcut pe ceea ce aveam în curte sau pe ceea ce aveam de valoare în satul bunicilor mei. Și după cea am început să recunosc „buchete” sau „nuanțe” un bun prieten m-a luat de manuță ca pe un copil de gradiniță și m-a dus la o degustare la Luchi Georgescu. Și nu la orice fel de degustare la ea, ci la o degustare a categoriei Luchi Georgescu Vincon, pentru că în acea nișa găsim valoarea vinurilor adevărate sau a vinurilor „high-class” ale României.
Femeia și buchetul vinului
Însă înainte de a continua povestea, dacă nu știți cine este doamna Luchi Georgescu vă rog mult să dați un click pe acest link – luchi georgescu vincon – și apoi putem continua poveștile chiar în compania unui vin roșu sau rose de calitate.
Acum că ați citit, hai să mai adaug și eu ceva. Un vin bun și valoros nu vă aduce doar o seară bună, ci și sentimentul că aparțineți unui grup de oameni cu principii și unui grup de oameni care știu să discearnă binele de rău și mai ales falsul de adevăr. Apoi mai este ceva! Deși ideea de vin, pe tărâmurile noastre nu are o istorie în vechime prea fericită (și mă refer la episodul arderii viilor de către Burebista), cred că de fapt vinul ne-a fost frate întotdeauna. Iar faptele istorice cred că au fost ușor „romanțate” de dragul unei activități mai intense în story-ul acelei perioade.
Acum că am terminat scurta mea pledoarie istorică, hai să ne reîntoarcem în prezent. Hai să încercăm măcar să întelegem că pământul pe care suntem nu se cheamă Belgia sau Cehia și că nu ne putem inventa o istorie a berii cum au ei.
Dar dacă tot avem licoarea numită VIN și Istoria lui atât de frumoasă, hai să o cunoaștem.
Și dacă la Luchi Georgescu Vincon putem afla atât de multe detalii interesante, de ce să nu facem? Hai ieșiți din zona de confort și descoperiți valoarea unei licori FERMECATE!
Felicitari pentru povestioara. Avem nevoie de povesti despre vinurile noastre, despre viile noastre, despre pamanturile noastre. Am ajuns bautori de bere, ce rusine pentru noi, suntem latini.
Mai asteptam povesti.
Avem o perioada de ratacire, dar usor-usor sunt convins ca vom regasi calea pierduta spre viile stramosesti.
In Vino Veritas!