Traim vremuri tulburi in care avem nevoie mai mult decat oricand de ruperi de ritm care sa ne tina conectati la priza sociala si internationala. Folk-ul este un gen usor pe moarte avand in vedere ca de 20 de ani nu reuseste sa se sustraga anonimitatii de gen muzical, de sub palaria „Cenaclului Flacara”.
Inca suntem nostalgici si cantam melodiile produse acolo fara a incerca sa aducem ceva nou. Tot ce apare nou e un cover peste cover si o imbinare de idei din trecut. Nimic nu se prezinta ca fiind ceva care sa ofere perspective si asta poate din cauza ca nu mai avem muzicieni care sa cante cu inima si sufletul in timp ce isi doresc sa castige si un ban.
Vremurile s-au schimbat si timpul cere viteza. Nu mai e vremea boema in care rupeai poarta fabricii la 4 si fugeai sa inregistrezi cu baietii sau sa fii scutit de munca pentru ca faci parte din ansamblul uzinei. La vremuri noi tot noi, din pacate zicala asta isi avea rostu intr-un sistem trecut, acum piata iti cere sa cauti solutia rapid. Altfel fara solutie vei repeta la nesfarsit aceleasi cantece triste si fara substanta. Publicul se plictiseste repede pentru ca oferta acum e la liber.
Noua ca natie ne place sa ne dam destepti, dar nu suntem chiar atat pe cat ne dam. Ar trebui din cand in cand sa mai coboram cu picioarele pe pamant de pe muntele arogantei si sa ne suflecam manecile pentru a pune mana la munca, „cine nu munca nu manca”.
„Merge si asa” o sa mai functioneze ceva timp pana cand publicul se va plictisi de tot. Dincolo de cuvinte sunt oameni, dincolo de povesti sunt bani, dincoace de microfon cautam modele.
