Grecia a ajuns intr-un punct critic pentru ea. Exista tabere pro si contra in ceea ce priveste atitudine lor in fata FMI si ma cutremur pentru ca in loc sa se caute o solutie viabila, fiecare tabara alege sa bage capul in pamant si sa strige sus si tare ca solutia lor este cea mai buna.
Anti-sistemii se bucura pentru ca au senzatia ca aceasta tara mica a pus pumnul in gura unui organism inernational ca FMI. Exista voci care ba chiar spun ca acestia nu au stat cu capul in pamant si s-au razvratit impotriva asupritorului cuceritor.
Pana una alta situatia e critica pentru tot ce inseamna uniunea europeana. Chiar si pentru noi desi vrem sa nu observam ca raportul Leu/Euro s-a destabilizat din moment ce criza lor s-a activat. Din cate imi aduc aminte si-au dorit sa intre in zona Euro. Practic au votat democratic ca vor sa intre in zona Euro si probabil atunci s-au bucurat. Intrarea asta in zona euro aduce drepturi si obligatii de care fiecare trebuie sa avem grija sa ni le respectam. Adica ne-am bucurat de beneficiile aduse de un lucru pe care ni l-am dorit, dar la final cand am cazut in dizgratie o ardem revolutionar incercand sa ne impotrivim sistemului pe care l-am votat.
Imi aduc aminte ce frumos erau zugraviti in timpul cand excursiile la ei erau in plina floarea si ofereau all-inclusive-uri avantajoase in detrimentul altor tari care erau ponderate. Atunci nimeni nu s-a intrebat de unde aceste chilipiruri si daca cineva va plati intr-un viitor apropiat.
Nu aud parerea bisericilor care au manastiri in muntele Athos in ceea ce priveste acest impas financiar al tarii in care sunt cantonati. Un asemenea punct de vedere il astept cat mai rapid pentru ca o eventuala iesire din zona Euro aduce atingere si acelor lacase de cult.
Frenezia declaratiilor ce curg pe scroll-urile de TV sau prin stirile de radio iti fac pielea de gaina si te indeamna sa te intrebi daca nu cumva ne-am smintit de tot in lupta asta pentru suprematie asupra unor lucruri efemere. Oamenii au devenit numere, cifre, statistici si conducerile politice din tari si continente joaca un Monopoly periculos facand abstractie de individ si comunitate. Comunitatea nu mai functioneaza in litera definitiei si a inceput sa descrie doar un interes pecuniar pe termen scurt. Previziunile pe termen lung au devenit niste basme nemuritoare in care nimeni nu cauta baza matematica pe care sunt fundamentate.
1+1=2. Artimetica de baza ar trebuie sa fie piatra de capatai pentru deciziile prin care se conduc tarile si comunitatile.
Sursa foto: ziare-pe-net.ro
