Societatea este arena unde Omul isi desfasoara veleitatile de a spuravietui intre ai lui. Istoria ne-a demonstrat ca Societatea este un organism democratic care nu tine cont de capacitatea intelectuala a celui care traieste in ea, eliminandu-l ori de cate ori pulimea majoritara se simte in primejdie.”Carpe diem!”. Dincolo de cutuma sociala si economica organsimul se ghideaza perfect dupa „Traieste clipa!”. Omul care nu place multimii este eliminat si lasat in grija istoriei pentru tezaurificare sau pentru trimitere in uitare.
Este imposibil sa triaesti in mijlocul istoriei si sa reusesti sa o intelegi. Mircea Eliade avea prin operele sale ideea de a iesi din istorie, dar de cele mai multe ori a calcat fix in istoria primejdioasa. Cu cat iti renegi mai mult apartenenta la comunitate, cu atat mai mult ii vei simti lipsa si nu vei reusi sa o intelegi e deplin.
Am urmarit evolutia unor cunoscuti in lumea lor si am realizat ca o comunitate este formata din oameni cu sentimente reale si oameni care incearca sa se plieze pe curentul majoritar. Mai exista si o mica parte de oameni care incearca sa devina speciali alipindu-se curentului contra. E greu sa prevezi aparitia unor astfel de oameni pentru ca ei disimuleaza perfect curentul.
Un sentiment de ura si de dragoste se poate exprima intr-un singur mod, restul sunt manifestatii particulare dezvoltate de cei ce nu le pot simti. Un flux de energie pozitiv sau negativ si reactia apare instant. Unii ar putea pune asta pe seama fatarniciei pentru ca nu vor sa vada dincolo de propriul adevar.
Handicapul social are loc si in interiorul comunitati si-n afara ei. Cei din interior ascund handicapul pliindu-se pe majoritate, in timp ce exmatriculatii se blocheaza in neintelegerea fenomenului si adancirea in propriile obsesii.
