Stateam in coada la inmatriculari ca sa-mi inmatriculez o Tigaie Delimano numita Matiz. Asa sunt eu mai scartar si am ales o masina mica si veche. Si cum stam eu sa inscriu sudcoreanca cu miros de papusoi romanesc ce sa vezi…
In coada la Pipera am intalnit Republica Moldova. Eram la coada si amandoi inscriam masini in Romania Bucuresti. Am inceput sa vorbim daca tot asteptam mult si bine pentru ca tot Bucurestiul a ales sa-si inscrie masina ca au scapat de taxa de mediu. Se zvoneste ca in 2 luni baga alta taxa, dar asta e o poveste pentru alta data.
Ehei si ce sa vezi…am ajuns sa stau langa o persoana din tara Sora. O poveste incalcita cu suflete aruncate in cele 4 zari pentru a-si gasi rostul pe lumea asta. O parte din familie ducandu-si viata intr-o Siberie de gheata. O parte alegand calea Patriei Mama. Iar o mica parte alegand strainatatea.
Destine reci de gheata cu oameni care nu-si gasesc starea pe un Pamant al lor. O viata in fuga trenului inceputa cu o fuga dintr-o Siberie pentru un suflet de moldoveanca. Am stat un timp si am sporovait de vrute si nevrute pana cand a inceput povestea… te doare cand auzi de familii impartite intre doua tabere si care sunt obligate sa traiasca in despartire pentru ca s-au nascut in cutume care isi au locul intr-un trecut si doar in cartile de istorie.
Sunt naturali acolo unde traiesc, dar viata si sufletul le este legat de acasa.
Am ales sa ma despart de Moldova fara un „la revedere”. Am depus actele si am lasat-o intr-o coada la Politie sa-si inmatriculeze masina si sa-si gaseasca drumul catre acel acasa. Poate intr-un alt timp si un alt spatiu vom putea sa fim frati din nou.
Pana atunci sper ca sunetul de limba rusa sa nu-mi mai para atat de greu de digerat…sa pot asculta o discutie in rusa fara a resimti o durere rece si trista. Si cine stie sa pot vorbi si eu limba lor de imprumut cu forta.