Eu de profesie sociala am fost un strangator. De mic copil am fost obsedat sa strang lucruri in jurul meu pentru a nu uita diversele lucruri care se intampla in viata mea. Astfel ca in frageda copilarie mi-am format un sistem de strangere a diverselor lucruri care sa-mi aduca aminte despre mine si altii din jurul meu. Probabil ma pregateam pentru o batranete imbaiata in Alzheimer.
Nu stiu care a fost motorul acestui lucru, dar stiu ca de-a lungul timpului am strans lucruri inutile pe care le-am tot plimbat si le-am tot mutat din cutie in cutie, din dulap in dulap. E obositor, iar timpul pierdut este singurul lucru pe care-l reusesti sa-l faci. „Nervi, cutii si mizerie”, acesta este sloganul vietii tale daca ai o astfel de abordare.
Tarziu in maturitate am descoperit ca bucuria cea mare este cand scapi de ele. Lucrurile pe care le aduni iti mananca timpul la nivel de stocare informatiala. Cand ajungi sa le arunci pe rand, spatiul de stocare se elibereaza si iti permite sa evoluezi intr-o forma placuta si interesanta pentru locul tau in societate. Intr-un fina traim intr-o comunitate in care trebuie sa ne aducem aportul pana cand punem mainile pe piept ca sa trecem mai departe de corpul asta pamantesc. Eliberarea omului din puscaria obiectelor colectionate ii reda libertatea de a se implica in societate. Acolo te regasesti pe tine cel ce trebuie sa iei parte in viata sociala.
Am invatat la randu meu si pe altii sa-si faca curat in viata de zi cu zi oferind respectivele obiecte cadou sau vanzandu-le. Iar cele care nu pot sa intre in cele doua categorii sunt pur si simplu aruncate. Locul lor in momentul „te zero” este cosul de gunoi.
Nu poti sa ai o imagine completa a ta daca esti condus in viata de zi cu zi de nevoia de a te lega ametitor de obiecte si lucruri care sa-ti creasca falsul respect de sine in raport cu o societate consumerista. Respectul de sine nu ar trebui sa fie confundat cu stilul de viata aliniat la norme pecuniare.
Titlu parafrazeaza o melodie de duzina care exprima acest aspect pe care l-am descoperit in job-ul de a trai. Aceeasi idee am redescoperit-o intr-un film serial de duzina in care un american imbratisa niste tehnici de imbunatarire a vietii prin eliberarea de subjugarea a omului de catre obiecte. Urmatorul pas in societatea de consum este sa invatam sa nu ne mai inconjuram de obiecte inutile doar pentru ca sunt la promotie sau ieftine, dar nici daca ele sunt cumparate pentru a „te simti bine” in raport cu alt jucator al aplicatiei numita „viata”.
Lucrurile de care mai vreau sa scap le gasiti si pe OLX!!!!
