Anul asta ne-a parasit primul si ultimul golan al Pietii Universitatii. A trait ca o umbra timp de 20 de ani aducandu-ne aminte de faptele lui ’89 si ’90. A murit sub presiunea viciilor, dar si din cauza unui popor viciat in a face alegeri proaste.
Este 13 iunie si ne aducem aminte din nou de Golani.
In viata fiecare are de facut o optiune si optiunea odata facuta devine buna pana in momentul in care se redefineste ca rea si se transforma in trauma. Oamenii au facut optiunea de vot mereu si mereu fara a intelege ce trebuie sa faca.
Dupa 50 de ani de comunism salbatic frica este peste iubire si speranta. Votam cu frica si rusine de cel de langa noi. Votam cu ura pentru cel ce a fost sperand de la cel care va veni. Cel care vine este la fel ca cel care a fost, doar ca a dat o punga de orez in plus si pare raul cel mai mic. Practic votam un calau care ne taie capul pe jumatate si ne lasa sa umblam jumatate viu, jumatate mort. Ne bucuram de partea vie, uitand sa ne intristam de cea moarta.
Trandafiri lui Cristi Paturca nu erau trandafiri lui Ion Iliescu, Ion Iliescu a fost laitmotivul acelor zile. Trandafiri lui Paturca eram noi…
…alt „Ion”, alta politica abuziva.
