M-am saturat sa vad update-uri facebook si twitter care ingreuneaza timpii de incarcare a proiectului.
Discutam zilele trecute cu un prieten pe tema asta undeva pe facebook.
Imi plac schimbarile care sunt aduse sistemelor pentru o cat mai rapida comunicare, dar am observat de-a
lungul timpului ca oferta totala aparuta in prima pagina omoara functia de „call-to-action”. Mi se pare mult mai in regula sa chemi omul la actiune prin diverse butoane si scheme, decat sa-i oferi mura in gura totul pe tava. Problema cea mai mare in stratificrea totala a informatiei in timeline este ca incarca baza de date si alocarea resurselor in acelasi timp a rezultate cat mai multe.
Cand am trecut la noul twitter web sistemul incepuse sa se ingreuneze si oferea din ce in ce mai multe caderi in ceea ce priveste trimiterea de mesaje, astazi dupa atata timp de la lansare sistemul da aceleasi rateuri. Care este scopul twitter? Trimiterea de mesaje si socializarea rapida in 140 de caractere. De ce trebuie sa am informatia structurata in prima pagina web daca interesul meu este de socializare directa in timeline? Daca am nevoie de informatie structurata arboricular pe liste de urmarit si alte nebunii, pot utiliza programe ca Tweetdeck. Platforma web nu avea de ce sa fie modificata atata timp cat functiona. Daca utilizatorul nu alege sa utilizeze aplicatiile conexe de twitter nu inseamna ca trebuie sa-i distrugi platforma web ca sa-l indrepti spre aplicatii, inseamna ca aplicatia ta nu a fost mulata perfect pe nevoile lui. Tu trebuie sa regandesti aplicatia astfel incat sa multumesti clientul.
Facebook-ul are fix aceeasi problema. A incarcat prima pagina cu tot felul de aplicatii care se misca in timp real incat incarcarea paginii se face intr-un timp mult mai lung. Intentia e buna insa realizarea si graba de a se lansa pentru a da o palma Google+ s-ar putea sa cauzeze vanzarilor pe termen lung. S-ar putea sa intalnim o situatie ciudata in care clientul este multumit pe termen scurt, dar pe termen lung investitia intr-un astfel de update sa fie costisitor in raport cu nevoia clientului.
Hai sa facem ceva nou ca sa fie facut nu ar trebui sa fie o politica intr-o corporatie de online, altfel descrie perfect un balon financiar care e cale sa explodeze.
Momentan ma inteleg bine cu Google+, twitter nu prea am folosit, dar vad ca e destul de ok…cu facebook nu ma inteleg deloc, nu e pe placul meu 🙂
Eu le folosesc pe toate 3…in egala masura, nu pot spune ca unul e mai bun ca altu’…. si toate ma dispera cu update-urile :))
Well, cum ti-am spus si pe FB: mie imi place chestia asta cu mura in gura. Pana la urma sunt pe un site unde intru sa ma relaxez dupa o zi intreaga de butonat, nu sa ma simt ca un hamster care rataceste prin labirint sa gaseasca bucatica de branza. De exemplu, inainte aveam nevoie de 4-5 click-uri sa ajung la unele setari, lucru care ma enerva teribil. Unele nici nu le gasisem. Acum, din maxim 3 click-uri ajung unde am nevoie.
„Call to action” sa ce? Vrei sa organizeze FB-ul concursuri cu premii gen „cea mai tare postare pe wall”, sa dea teste de inteligenta sau cultura generala cu premii in banii si excursii pentru care e necesar „call to action” ca sa participe lumea? Aici „call to action”-ul il fac utilizatorii, nu FB-ul. Vrei call to action?! Farmville, Cityville, Cafe World, Barn Buddy… Mai zi si tu :))
Dar asta sunt doar eu! Poate ca majoritatii utilizatorilor ii place sa dea cat mai multe click-uri, sa i se dea o mingiuta dupa care sa alerge. Vom vedea.