Gandim zi de zi mai mult pe internet decat in lumea reala. Suntem conectati prin prisma tabletelor si a telefoanelor inteligente aproape 24 din 24 de ore. Pe strada, in parc, la terasa, cand stai ziua la munca, esti conectat in permanenta cu restul zapacitilor cu care interactionezi. Aproape ca suntul de ciripit la aplicatiei de whatsapp a devenit rutina. Iti verifici e-mailul direct de pe telefon. Suntem conectati non-stop.
Si cand te gandesti ca acum 15 ani plangeai in fata placii de retea conectate prin telefon. Sunetul ala bolnav pana cand puteai sa ajungi sa-ti verifici e-mailul. Alergai la CERF sa prinzi cartele prepay gratis cu internet. Aveai internet cu ora. Totul era limitat, trebuia sa dozezi orice miscare o faceai. si placa de retea plangea caci vitezele erau… mici. Pustani din ziua de azi ar rade numai la gandul ca tu te dadeai cu capul de tastatura cand nu puteai sa te conectezi dial-up pentru ca erau prea multi. Ce e aia prea multi pe internet?! Acum te superi cand ramai fara semnal la metrou. iti vine sa razi cand auzi pe cate unul ca se supara pentru o jumatate de statie de metrou fara semnal.
Dar internetul nu mai este de foarte multa vreme doar al copiiilor. Am conectat si ajutat foarte multe persoane ajunse la o varsta respectabila pentru a naviga pe internet. Mai o conectare prin skype, ba la firul ierbii cu invatacelul batran in dreapta, am adus lumina acolo unde erau doar intrebari. Bucuria pe care o vezi in ochii unor oameni de 50-60 de ani care invata sa fie conectati este minunata. Imi aduc aminte ca acum 15-16 ani invatam o ruda de vreo 50 de ani despre tainele internetului si ale pc-ului. Statea cu carnetelul langa mine si-si nota pasii asemeni unui student in amfiteatru de facultate. Imi venea sa plang de draci cand ajungeam la pustanii corditi care aveau atitudinea de „ma doare in pula, mie sa-mi faci calculatorul sa mearga jocurile pe el!”. Omul ala pretuia o lectie pe care pustanul trebuia s-o stie deja.
Eu de felul meu sunt genul care incearca sa fure meserie si acolo unde nu pot sa fur ma duc si intreb. Nu e rusinos sa intrebi cat timp informatia este vitala pentru dezvoltarea ta in domeniul respectiv. Nu-ti cad coaiele daca recunosti ca nu esti „Regele Junglei”, trebuie doar sa-ti doresti sa inveti.
Dar sa revin la titlu. Am ajuns in punctul in care vad internetul ca pe un medicament pentru cei ce au ajuns la o varsta care nu le mai permite sa se deplaseze ca-n anii de tinerete. Acolo in lumea internetului ei isi gasesc alinarile. isi impart poze cu flori, pisici si catei. Discuta probleme de constiinta si energii reiki. Se cearta pe politica sustinand un candidat sau hulind un altul. Isi ispasesc batranetea inca facand frunze si fructe. Sunt ca niste pomi batrani care se incapataneaza sa se lase taiati. Probabil intr-o lume fara internet, ei erau marginalizati si-si traiau varsta de aur intr-o singuratate paranoica din care nu intelegeau mai nimic. Conexiunea ne face mai puternici!
Sursa foto: tasta.ro
