Parintele Arsenie Boca a fost un mare teolog si pictor. Eu am auzit despre parinte prin intermediul unei rude care mergea in pelerinaje pe la manastiri. Dorea neaparat sa ajunga la biserica pictata de acesta la Draganescu, Giurgiu, dupa ce mersese si vizitase Manastirea de Sambata de Sus unde a fost staret. Apoi urmarind firul povestirilor cu acesta am ajuns sa ascult o emisiune cred ca pe la Romania Actualitati legata de acesta si povetele lui. Simplitatea in desen si vorba m-au fascinat la acest om. Aducea un pic cu batranul meu bunic din partea tatalui care te domina prin tacere.
Ai intalnit cu adevarat un om magnific atunci cand ai ramas fara nevoia de cuvinte si ai primit linistea interioara de care sa te bucuri fara a te manifesta prin miscare.
Observ ca in ultima vreme este o moda in a imparti cu „prietenii” de pe facebook/twitter/google+ citate din celebrul Arsenie Boca. Nu stiu ce asteapta oamenii care impart cu usurinta astfel de citate fara a le citi cu ochiul mintii lor. Daca ai citi ce incearca omul acela sa transmita printr-o vorba sau alta nu te-ai mai obosi sa imparti, lovit fiind de gravitatea faptelor tale si greutatea cuvintelor asezate. Suntem prea grabiti sa pozam in sfinti si uitam ca suntem niste draci in plina criza.
Dincolo de un citat din Arsenie Boca impartim „prietenilor” si ce a mai facut vedeta X la emisiunea „Icsulete Patrunjel Show” sau o injuratura la adresa unui politician. Practic iti anulezi dreptul la iluminare pastrand doar aparenta unui trai luminat. Si eu mai cad in pacatul unor astfel de artificii, nu sunt un ipocrit sa spun ca sunt sfant. E bine sa ne oprim din „a vinde” imaginea noastra distorsionata si sa ne gasim timp pentru a intelege ce si cine suntem.
Nu cantitatea de citate ne face mai buni, ci calitatea intelegerii a ceea ce impartim.
