Eram prin 178 cam spre capatul Bucurestilor mei dinspre Pitesti cum te duci spre oras. 178-ul ticsit de lume. Eu stam in picioare sprijinind o bara ca un betiv la ceas de seara cautand un drum spre casa, dintre alea 7 pe care le vede el.
Soarele ardea si noi ne scurgeam agale spre inima orasului.
Kennedy, haoar de!
Zumzetul de fond al autobuzului se opreste la un moment dat si aud in spatele meu:”Kennedy, haor de!”
Am crezut ca circula cu 178 si J. F. Kennedy. Am zis: Taci ca m-am tampit aud voci! Cand apare de dupa neste bagaje si Kennedy. Nici o asemanare cu presedintele american: negru, mic, muncit la betoane, cu ceva bratara pe mana din aia de Horoscop.
Cand s-a intors de l-a strigat ruda lui zici ca cine stie ce mare rege era. S-a aruncat pe un scaun langa ruda si dupa el au mai venit inca 3 care s-au inghesuit pe 2 locuri. Mi-e dor de Militari :))
:)))))))