Kennedy, haoarde!

Eram prin 178 cam spre capatul Bucurestilor mei dinspre Pitesti cum te duci spre oras. 178-ul ticsit de lume. Eu stam in picioare sprijinind o bara ca un betiv la ceas de seara cautand un drum spre casa, dintre alea 7 pe care le vede el. Soarele ardea si noi ne scurgeam agale spre inima orasului.

Zumzetul de fond al autobuzului se opreste la un moment dat si aud in spatele meu:”Kennedy, haorde!”

Am crezut ca circula cu 178 si J. F. Kennedy. Am zis: Taci ca m-am tampit aud voci! Cand apare de dupa neste bagaje si Kennedy. Nici o asemanare cu presedintele american: negru, mic, muncit la betoane, cu ceva bratara pe mana din aia de Horoscopizde. Cand s-a intors de l-a strigat ruda lui zici ca cine stie ce mare conte era. S-a aruncat pe un scaun langa ruda si dupa el au mai venit inca 3 care s-au inghesuit pe 2 locuri. Mi-e dor de Militari :))

1 comentariu publicat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*