Ma distreaza maxim cand vad bartai galiganii imbratisati cu camasutele lor strans mulat pe corpurile de sirene scroafe, cum danseaza pe ritmuri de dor si jale ale puscariilor melodii. Te mai uiti din cand in cand pe youtube si ramai tintuit in scaun cu privirea in monitor observand miscarea si ascultand muzica. Muzica exprima ceva, dar vizual iti este rupt filmul.
Astia micii au invatat prost de la aia batrani care i-au invatat la fel de prost ca si pe ei alte copitate. Vorba aceea „mancam cirese si ma dadeam cu sania” cum bine mi-a precizat un fost puscarias dintr-un birt infect uitat de sistem si de Dumnezeu intr-un cartier prea select ca sa-i pronunt si numele.
Ba si revin la cei de mai sus. Adica vezi tu ei simt si traisc muzica la fel cum simt si traiesc eu muzica trance, adicatelea DELOC. Multi dintre ei au ajuns sa-si petreaca un scurt timp in puscarii din cauza faptului ca parinti lor au fost lipsa in gestiune timp de 7 ani de zile. Exact! E vorba de aia primi ani de viata. Aia ori au fost absenti, ori in cazuri extreme au fost prezenti de mai bine erau morti. Sincer morti cantareau ca si valoare mult mai mult decat in viu.
Ma fratilor, omul care a compus piesa pe care voi va maimutariti a fost un om ce a trecut prin puscariile comuniste cu mari capete si suflete ale neamului romanesc. Si pui de cuc crescut la san de alta pasare, fara pic de scoala si notiunea de cultura, traiai momentele cand prin puscarii iti tineau cuvantari diverse personalitati persecutate de bolsevismul rosu. Acelasi bolsevism care au produs defectele numite parinti ce uneori v-au dat viata. Si astfel cantecul in sine trebuie ascultat fara a te maimutari ca o maimuta oparita. Acolo se vorbeste despre decaderea omului din randuiala sa in randuiala vietuitoarelor salbatice.
Poate, voi ati merita sa mergeti sa curatati stuf in Delta pentru a intelege de ce nu trebuie sa te maimutaresti cand ar trebui sa asculti si sa bagi la cap. Si zic poate doar pentru ca multi dintre cei ce au trait experienta respectiva ne-au rugat sa iertam si sa uitam, vezi Ruga lui Corneliu Coposu. Aia munceau de le sareau capacele si seara isi rezervau cateva minute in care sa se roage sau in care sa se gandeasca la lucruri geniale. Sfinti inchisorilor daca ati auzit de sintagma asta, astia au fost sfinti. Cantecele respective sunt cantate pentru ei si despre ei ca nu putem sa-i uitam. Daca va documentati despre piesa „La Chilia in port” veti descoperi o lume fascinanta. In plus merita sa calci pe acolo in zilele noastre sa vezi cum parca persista un miros de deznadejde. Nu-i vorba de oamenii de acolo care-s minunati, e vorba de tragediile care inca isi traiesc mocnit zilele de inchisoare ale unui suflet oropsit.
