Desi multi se simt stransi cu usa in ceea ce priveste religia, crestin-ortodoxia este un exemplu de religie libertariana. Dincolo de legile scrise si nescrise pe care si le asuma religia aceasta, ea iti ofera libertatea de a esua si odata esuat sa te intorci in comunitate.
In jurul ei s-a dezvoltat o industrie bazata pe imagine si povesti, o industrie care sa-ti aduca aminte ca este acolo si ori de cate ori ai nevoie poate fi o optiune. Liberul arbitru este cel care iti dicteaza sa o accepti sau sa o renegi.
Chiar daca prima lege spune ca nu trebuie sa-ti faci chip cioplit la care sa te rogi, in timp religia a oferit modele la care sa te rogi. Este o prima forma de libertate bazata pe experienta: Dumnezeu este unic dar lucreaza prin apostoli. Nevoia de imagine te ajuta sa focalizezi mai bine dorinta de schimbare.
Credinta se bazeaza pe schimbarea persoanei prin reintoarcerea la originile gandurile sale. Sa te rogi unui „personaj imaginar” cum il numesc cu rautate unii pe Dumnezeu nu te ajuta foarte mult, drept pentru care industria a creat modele la care sa te rogi divinitati prin forma lor.
De aceea timp de 2000 de ani religia asta a rezistat pentru ca a oferit sansa dezvoltarii paralele cu ea si a dat sansa intoarcerii in sanul ei. Suna urat din punctul de vedere al unui crestin practicant, dar din punct de vedere al tonusului mental colectiv este o supapa de refulare vie.
Asadar crestin-ortodoxia ofera alinare sufletelor chiar daca nu au reusit sa fie tot timpul alaturi de aceasta. Iti ofera posibilitatea ca individ sa te urci in tren din mers bucurandu-te de un drum scurt de calatorie, chiar daca nu-ti pare corect tie celui care ai ales-o de la inceput.
Atentie! Nu contest celelalte religii si nu le aduc o acuza, eu am analizat religia pe care (cred ca) o cunosc de mic copil.
Povestea fiului risipitor este un bun exemplu.
Sursa foto: filida.wordpress.com
