In ultimele zile am primit de la Providenta o portita sa privesc intr-un trecut indepartat si destul de intortocheat. Au fost niste optiuni ciudate care au trebuit sa fie luate. Au fost luate si nu trebuie sa te gandesti la ele, undeva acolo in alegerea facuta a fost o farama de adevar.
Dar racila a ramas intunecata si aprinsa pentru a putea sa hraneasca nesiguranta unui gand. Gandul a ars mocnit si n-a zis nimic. A asteptat,a trait si si-a urmat arsura printre picaturi grele de ploaie. Cand si cand s-a intors gandul razlet pentru a scormoni in foc si a aprinde valvataia.
Aidoma unui papusar a pus mana pe furca si misca papusa in vant pentru a da senzatia acolo ca acolo exista o urma de viata. Nimic nu prevesteste ca acel gand mai e in viata, el arde doar arde.
Ai putea-o denumi si Ziua Mortului daca stai sa te gandesti ca Mortul era viu. A miscat, a aruncat plasa de stele catre eter cu un singur adrisant. Eterul era si el un Mort.
Din noianul de informatii prabusit in ziua Z a razbatut doar gandul razlet si o raza de timp ce a impietrit ca o dovada ca timpul este circular si uneori ne scurtcircuiteaza pentru a gasi o imagine care sa se repete in bucla.
O singura poza ce-ti spune o singura poveste care s-a intamplat cand nu s-a intamplat. Au fost 24 de ore care s-au tradus intr-o singura secunda. Moartea ca fenomen are probabilitate 1.
Mortul a prins viata parca ar fi cerut cu incapatanare poza pentru a-si inchide rana ca un caine lovit si fugit sa moara departe de ai lui.
Si focul arde mocnit de intrebari. Afara ploua marunt si absent ca pentru nicaieri.
Am patruns intr-o casa goala pe care am lasat-o la fel de goala si ultima oara cand am atins punctul din timp prezent.
Pentru o Zi a fost iar goala parca strigandu-si neputinta de a intelege unde a gresit.
Aceeasi privire absenta si plina de ura care te macina la fel de tare cum te cheama….un singur lucru ramane valabil in toata povestea asta. Mortul era viu!!!