Omul sfinteste locul si locul simte omul. Istoria e ciclica si repeta aceleasi greseli cu sfintenie. Murim repetat si uitam mai repede decat ne aducem aminte lucrurile bune.
Am citit carti, am parcurs articole, am vizitat case si am acumulat informatie. Sunt lucruri care se simt si nu se pot explica. Rational vorbind nu poti explica un sentiment. Sentimentul este acolo si se manifesta conform unei trasaturi. Cine este norocos il simte si stie sa-l stapaneasca.
De cand eram mic am fost acuzat ca nu pot raspunde unor intrebari simple de genul:”De ce ai facut aia si ailalta?!” Sunt intrebari care au raspuns si intrebari care nu au raspuns, deocamdata. Simti ca trebuie sa faci cum faci, dar nu poti explica de ce. Constientul isi raspunde in subconstient pentru sine.
Mircea Eliade vorbea la inceputul de secol trecut despre iesirea din istorie. A tot vorbit pana a fost prins in capcana ei pentru un an. A fost anul in care probabil a inteles ca locul lui este dincolo de nationalismul sau. Uneori sufletele care raman in constiinta colectiva pentru mult timp isi parasesc corpul spiritual local pentru a transpune imaginea lui peste o clasa mai mare de oameni.
E un ciclu care s-a infaptuit. Se intampla o schimbare pe care o simt, dar nu pot s-o explic. Nu e vorba de sfarsitul lumii cum stupid propovaduiesc unii, chiar imbatati de venirea lui. Un final n-are sens sa fie final daca este recunoscut. Doar cei ce sunt impacati cu viata sau isi induc moartea pot descoperi cand le este sfarsitul.
Schimbarea de care vorbesc se simte in oameni, se simte in atmosfera. Curentii calzi isi disputa teritoriile cu cei reci. Zapada nu mai este o constanta ca vine de la rusi. Placile tectonice isi disputa suprematia in fata suratelor din imediata vecinatate.
Revenind la firul ierbii, oamenii se grabesc topt mai repede spre o amenzie de viata. Metroul dezvaluie un esantion reprezentativ pentru restul populatiei. Captivitatea vagonului si contactul vizual direct scoate la iveala temeri pe care in spatiu deschis nu le-ai fi vazut.
Murim repetat…si fiecare moarte deschide drumul catre o noua viata.
