În drumurile mele prin Bucureștii mei iubiți am dat în fuga calului turbat peste Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi. În graba cu care mă mișc tot timpul încercând să rezolv 16 chestii într-o singură zi, n-am avut timp să mai ajung să-l vizitez. Dar uite că viața nu iartă și nu uită. Zilele trecute făcând niște studii legate de probleme istorice am ajuns în impasul că nu găseam o hartă a României dintr-o anumită perioadă agitată. Bingo! Mi-am adus aminte aproape instantaneu că eu văzusem cândva o casă ce adăpostea Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi (site-ul lor îl găsiți AICI).
Ieri am adunat 16 chestii de rezolvat în drumurile mele prin oraș, printre care am strecurat și o vizită „de lucru” fulger la acest muzeu. În mod comic am refuzat să mă uit peste o hartă înainte zicând că știu eu mai bine drumul. Ajuns în față faptului împlinit pe străzile cu nume de capitale importante ale lumii, m-am rătăcit. Cum mă, eu să mă rătăcesc în orașul pe care-l bat aproape zi de zi la picior?!? Hă, hă, hă. Am dat în bălmăjeală de căutare și peste kitsch-ul de casă a lui Nea Jiji din Aleea Alexandru. Am zis:”Uite cum își consumă bănuții un creștin autentic!”
Ce mai încolo și încoace am fost nevoit să întreb un localnic al străzilor despre cum să ajung pe Strada Londra Nr. 39. Ca o paranteză când am văzut numărul casei m-am gândit instantaneu că era 15 ianuarie, ziua lui Eminescu. Ce viață crudă să cazi lat la 39 de ani. Dau în Strada Varșovia colț cu Strada Londra și-mi sare în ochi un înșiruire de steaguri vechi. Îmi zic în sinea mea cu voce tare:”Mă ce e ăsta cuib de masoni?!” și nu termin bine fraza că ajung față în față cu intrarea casei respective, era chiar Muzeul. Afară deja ploua și eu mă hlizeam de stupiditatea gândurilor mele.
Dau bună ziua custodelui și intru în grabă calului turbat să-mi aflu răspuns la întrebarea care mă frământă. El bucuros de oaspeți încerca să mă îmbie să vizitez. Eu cu celelalte 15 chestii rămase de rezolvat și dădeam zor să nu rămân cu dilema nerezolvată. Vede omu’ că nu e chip de înțelegere cu nebunu’ și mă duce în față unei hărți a României din perioada căutată de mine. Mă uit, mă strab la hartă, citesc. El mai presară cu o poveste, două și ajung într-un final să reduc gradul de rezolvare la 50%. Omu’ binevoitor îmi zice să mă mai uit și la alte hărți din zonă poate mă interesează ceva. Și-mi pică ochii peste o hartă ce afișa în mod ciudat doi vecini noi ai României: Polonia și Cehoslovacia.
-Hopa, ce e asta!? întreb eu mirat.
-Vecinii României dinainte de apariție Ucrainei.
-Păi cum, noi ne învecinăm cu Polonia și Cehoslovacia?! întreb iar ca bovina la poartă nouă. Harta asta eu n-am mai văzut-o!!!
-Da…
Și după cele trei puncte de suspenie a început o poveste pe care vă invit să mergeți și s-o ascultați din gura custodelui.
În rest am văzut niște poze drăguțe cu Bucureștii de la 1895, hărțile Bucurestiilor din 1895 și 1930, harta României în formă de pâine rotundă înainte s-o facă rușii pește și buchet de flori.
La plecare într-o discuție amicală cu ghidul am înțeles că Muzeul acesta este cam unic în Europa, nemaiexistând un astfel de așezământ despre hărți. Așa că vă invit respectuos să vă faceți timp pentru a vizita și învăța câte ceva din istoria prezentată în hărți. Eu am aterizat doar în zonă românească, dar negreșit voi reveni să ascult poveștile și din restul de zone ale lumii prezentate în imagini și vorbe.
Adresa: Strada Londra nr. 39, București, sector 1.
E-mail: Office@muzeulhartilor.ro
Program:
Miercuri, Joi, Vineri, Sâmbătă, Duminică: 10:00-18:00
Luni, Marți: închis
Tarif intrare: 4 RON (elevi, studenți, pensionari, pers. cu handicap-1.25 RON)
