Cred in Dumnezeu. Cred in Dumnezeul direct si-n relatia mea prin legatura directa, fara intermediari care imi cer bani in schimbul slujbelor balmajite in sictir. Scoala de popi scoate tamaduitori pe banda rulanta, dar tamaduitori fara leacul tamaduirii.
Nu pot sa cred in industria religie cand vad ca reprezentantii ei dincolo de haina preoteasca se comporta ca niste latifundiari peste hectarele de iertare ale Divinitatii. Pastratorii iertararilor universale nu mai inspira demult ceea ce ar trebui sa inspire.
Omul este o fiinta sociala si are nevoie de un tatuc, de un Dumnezeu. Dincolo de prima lege pe care Cele 10 porunci o semnaleaza, aceea de a nu avea alti Dumnezei in afara de Dumnezeul biblic, omul are nevoie de un model asupra caruia sa se concentreze in regasirea spirituala. Pentru aceasta religia a inventat sfintii si un transmitator de mesaj direct de la Dumnezeu. Focalizarea energiilor catre un personaj sfant ajuta crediniciosul sa treaca mai bine prin filtrul ratiunii personale informatia religioasa.
Omul inca mai crede in Dumnezeul extern pentru ca inca nu a ajuns la dezvoltarea psihologica necesara pentru a intelege ca in fiecare dintre ele exista o parte esentiala de Dumnezeu. Suntem ca niste hard-uri partitionate in mai multe discuri sub diverse formate, iar acum rulam un OS cu un format colectiv acceptat pe care ruleaza credintele dezvoltate in timp.
Trebuie sa gasim puterea interna de a accesa si restu de partitii chiar daca intra uneori in conflict cu partitia de unde ruleaza OS-ul actual. Nu ai nevoie de intremediari pentru a-ti pune o vorba buna mai Sus, ai nevoie de un intermediar pentru a te invata cum sa vorbesti singur mai Sus si cum sa te pregatesti pentru discutia in sine.