Nu cred in Revolutii

Am urmarit pe internet si am observat ca se pregateste de o revolta spontan-anuntata pe 10.10.2010:

Pe 10. 10. ’10 vă îndemn să vă anuntaţi 10, 100, 1000 de prieteni că ne vom ruga într-un gând, fie de pe treptele Teatrului Naţional din Bucuresti, fie din Timişoara, fie din Iaşi, pentru România. Pentru că România este ţara celor care cred în ea, nu a parveniţilor care o privesc ca pe o afacere. Vă invit să ne luam România înapoi !

Cu drag,
Alexandru Marin,
copilul democraţiei

De ce nu cred in Revolutii?
Situatia democratica actuala este cauzata de politica dezastruoasa pe care am avut-o in ultimii 20 de ani. PSD si PD-L sunt partide care au plecat din acelasi trunchi si care au pastrat forma de organizare si gandire a punctului de plecare, FSN.

Parafrazand titlul carti lui Nicolae Covaci, „Phoenix, insa eu”, putem ajunge la concluzia ca PSD-ul si PD-L-ul au pornit in drumul lor de partide de la premisa: „PSD, insa Ion Iliescu” si „PD-L, insa Traian Basescu”.

Dincolo de ura pe care si-o poarta cele doua partide respecta acelasi algoritm de baza de la care au pornit, Partid Bloc format in jurul tatucului cu un simt al cultului personalitatii bine definit.

Se pare ca miscarea PNL-ului, un partid istoric, dar cu puncte putine in lupta electorala este una care nu ii avantajeaza.
De ce?
Plecat mai mereu in ultimii 20 de ani din pozitia a doua sufera de sindromul maniei prescutiei si dezvolta o nerabdare specifica partidelor tinere care nu acced repede la guvernare. PNL-ul nu este un partid care sa-i vina natural pozitia bagabonteasca in care se afla PD-L-ul format de Traian Basescu. Oricat ar incerca sa imite stilul golanesc nu vor reusi sa o faca decat in mod artificial. De fapt, cred ca handicapul celor de la PNL este acela ca incearca sa adopte o pozitie placuta publicului, incearca sa se foloseasca de armele adversarului ca sa-l invinga. Se pare ca nu reusesc deoarece adversarul stie sa si incaseze si sa ofere un raspuns imediat care sa aduca puncte.

O apropiere prea mare de PSD ar putea sa-i coste pe liberali cateva procente in bucataria alegerilor viitoare, sansa lor este sa se detaseze de pozitia de al doilea castigator in batalii si sa caute jocul de unul singur. In combinatia PNL+PD=D.A au fost sansa PD-ului de a creste si hrani cultul personalitatii a ceea ce a fost si este Traian Basescu. Daca de data asta ar incerca o alianta strategica cu PSD, ar putea sfarsi prin a determina castigarea alegerilor de catre PSD ajutati de punctele lor si pozitia in toata schema sa fie tot de numarul 2, care ar fi o greseala fatala din punctul meu de vedere.

Lupta cu Traian Basescu nu ar trebui sa existe. Acesta mizeaza pe dorinta partidelor de opozitie de a prelua puterea si ofera tot timpul momente de conflict din care sa iasa invingator. Cacialmaua consta in puterea de reactie a aparatului mediatic la fiecare lovitura pe care incearca Opozitia sa i-o dea. Puterea lui Traian Basescu o putem asemana cu puterea unor bubite de a creste cand ele sunt scarpinate.

Cu cat subiectele „trasnpirate” de el sunt scarpinate mai des de presa, Opozitie si societate civila, cu atat puterea lui de raspuns creste tot mai mult. El se hraneste cu scandal si reuseste foarte bine sa se replieze dupa lovituri, are o garda foarte buna, totul sta in tinerea lui la distanta si enervarea sa iasa la deschiderea jocului. Daca ar fi lasat oarecum in pace si tinut usor din scurt fara a primi replica se va plictisi si va incepe sa faca greseli, Traian Basescu fara adversar nervos nu reuseste sa mentina jocul in picioare.

In concluzie, solutia PNL-ului este sa mearga singur in lupta, fara a marja la instigarile lui Traian Basescu. Ei au datoria de a educa masele in spiritul unei politici fair play.

Comments

comments