Nu pot scrie comercial. Pur si simplu nu sunt eu daca scriu despre ceva ce nu pot sa-l simt. E o meteahna mai veche care ma bantuie an de an.
„Blank page”… Stafia navigatorului prin apa tulburi…
Ma dor tastele cand le apas programat pentru ca mintea incearca tot felul de chitibusuri semi-psihologice care sa determine aparitia unui text. Se pastreaza regula lui „Nu citi ce ai scris, doar posteaza”. Magia idei scrise si apoi recitite dispare si-si pierde din conotatie. Un adevar trunchiat de cosmetizarea excesiva de tip jurnalistic pierde esenta unei ciorne frumoase. Chiar daca ai zmangalit urat si nu este scris ingrijit si citet, ideile trebuie sa transpire inspiratie si munca.
Imi plac lucrurile curate, dar curate dupa ce s-a asezat peste ele niscaiv praf de timp. E bine sa lasi lucrurile sa se aseze pentru a putea vedea Poza cea Mare. Dincolo de cuvinte, dincolo de produs…suntem tot oameni.
