Fiecare generatie are jocul ei prin care isi duce razboiul cu timpul si locul ei in societate. Azi esti un tanar razvratit care se lupta pentru idealul lui, maine esti un om responsabil cu o viata adulta. In speta esti acelasi om, dar strivit de timp.
Poti sa te certi cu tine cel de acum ceva timp?!? Nu poti sa te certi tu cu tine cel ce ai fost. Nu ai dreptul sa-ti ceri tie cel de acum sa se comporte atunci ca acum. Pur si simplu fiecare generatie are un scop. Fiecare grup social isi scrie propriul timp ce nu are legatura cu timpul generatiei trecute. Fiecare grup deschide o poarta si inchide o rana. Fiecare gest comun pe care-l au program descrie o rezolvare a unei probleme.
Totul are sens cand ipotezele se citesc si concluziile se trag. Nu pti citi concluziile si sa ajungi la ipoteze cand vorbim de fapte care s-au petrecut si se vor mai petrece. Viata are un mod haios de a rezolva ecuatii fix atunci cand limitele functiilor ating punctul de maturare perfect pentru a intelege concluzia. E ca un puzzle care nu-si arata frumusetea decat dupa ce ultima piesa este asezata in rand pentru a recrea o imagine.
