Esti un actor desavarsit si cand altcandva merita sa-ti zic toate astea daca nu azi? E simplu. Cand esti observator si urmaresti jocul dincolo de lumina reflectorului, iti dai seama imediat de joc. Cand participi activ la formarea personajului te pierzi in detalii si uiti sa analizezi.
E drept nerabdarea uneori te face sa uiti de piesa si sa incerci sa-ti alergi personajul, sa grabesti iesirea ta la lumina. Reflectoarele sunt stinse si incerci sa le arunci in aer doar, doar te vor prinde in pozitia de star. Esti ca o vedeta in plina strada care viseaza la un paparazzi sa-i surprinda fusta ce se ridica datorita unei ventilatii din podea, exact pozitia Marilyn Monroe.
Dramoleta e jucata prost si ieftin. Si-ar da seama pana si un actor care falseaza grosolan de la prima replica. E trist pentru ca ori de cate ori as incerca sa vorbesc nimeni nu va asculta. Dincolo de mandria de a fi tu cea pe care o construiesti raman masti goale.
Un spectacol grotesc care-si cauta un final triumfal.
