Imi aduc aminte cand mi-am cumparat prima caseta pentru ca a fost o caseta cu muzica clasica. Am strasn bani copil fiind de pe la diverse „evenimente” familiale, mai bani de buzunar, si am izbutit sa-mi cumpar o caseta cu Vivaldi – Anotimpurile.
Am ajuns acasa si am desfacut-o cu rapiditatea cu care un copil desface o cutie de bomboane primita in dar de Mos Craciun sau Mos Nicolae. Am dat drumul casetei si am inceput sa ascult stand intins in pat. Era magic. Am adormit undeva pe la jumatatea casetei, dar am adormit fericit pentru ca eu un copil de 12 ani am reusit sa-mi cumpar muzica asta.
Admiratia pentru muzica clasica am deprins-o in anii gradinitei cand am refuzat sa merg la gradinita si ai mei m-au lasat singur acasa intre o tura de scoala a fratelui meu si ora la care venea maica-mea de la munca. In toata aceasta perioada eu ma jucam prin casa cu diverse masinuta si tineam televizorul deschis pentru acompaniament. Pe atunci singurele canale de televiziune erau cel National si cele doua posturi bulgaresti prinse cu antena de camera. Aproape de timpul pranzului era o emisiune, cred ca a lui Iosif Sava, care rula pe fundalul jocurilor mele cu masinute si alte traznai. Imi aduc aminte ca nu intelegeam mare lucru din ea, dar haraitul discutiilor si mai apoi concertele transmise aveau o urma de magie pe care am regasit-o doar mai tarziu cand ma ajutau sa ma concentrez mult mai bine la lectii.
Dupa caseta cu Vivaldi au urmat si alte descoperiri muzicale. Mai tarziu am inceput sa invat la scoala despre compozitori. Imi aduc aminte ca am ramas impresionat de povestea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Muzica lui nu m-a fascinat atat de tare, pe cat ma fascinase povestea vietii lui.
Undeva in adolescenta am aterizat in Nocturnele lui Chopin. Aveau un parfum regal si totusi experimentau o tristete in muzica pe care cu greu am putut s-o regasesc si al alt autor de clasic.
De te miri unde am nimerit o caseta in care se incerca un soi de parodie concert de transpunere a cantecelor rock/pop in tonalitatea clasica. Acolo am reusit sa iau contact cu cateva melodii americane ce sunau destul de interesant cantate de instrumentisti de clasic.
Spre anii liceului am apucat sa-l aud pe Franz Schubert si Richard Wagner care jucau in alta liga a clasicilor fata de care ii ascultasem eu pana atunci.
In facultate am deprins muzica lui Rachmaninov. Era tocmai buna de folosit in perioada examenelor pentru deconectarea de lumea inconjuratoare si asimilarea de cunostinte pentru exemene. Sunete pedant asezate intr-o forma ce-ti dadeau senzatia ca plutesti si ca poti sa darami munti si sa seci lacuri.
Ascult cu placere orice gen de muzica, dar mereu si mereu ma intorc sa gandesc in ritmuri clasice pentru a-mi gasi linistea mea interioara asa cum este ea. Acolo in portativele lor s-au ascuns sunete ce-ti provoaca mintea la odihna si respect.
N-am sa ma intorc in copilarie sa va las sa ascultati muzica lui Antonio Vivaldi, raman in sfera ultimelor descoperiri si va ofer un concert de pian din opera lui Rachmaninov. Auditie placuta, cum bine ziceau la emisiunea precopilariei mele.
One thought on “O plimbare prin muzica clasica”