E o stare ciudata pe care o traiesc de o perioada incoace. Totul merge inainte de parca ar inainta inapoi. Lucrurile par ca se indreapta si-n secunda doi fac stanga imprejur atingand noi varfuri de enervare.
Ai zice ca poate imbatranesc, dar nu e de ajuns ca sa poti explica sentimentul de apasare care planeaza asupra vietilor noastre. Cel mai trist in toata aceasta poveste este ca simt ca este o stare indreptatita sa se intample. E ca si cum desi imi indisplace stiu ca trebuie sa fie asa, avand in vedere ca trebuie sa platim niste comisioane sentimental-materiale pe care le-am consumat in trecut.
Fiecare lucru fie ca este bun, fie ca este rau, are tot dreptul sa se intample. Fiecare eveniment aparut este o consecinta a actiunilor gandite ca un tot colectiv. Singular fiecare isi traieste propria drama pentru a intregi un tablou sfartecat de propriile alegeri.
Degeaba imi dau eu seama de realitati si le explic daca timpul si spatiu tie nu-ti permit sa le intelegi. Fiecare are un set unic de actiuni prin care trebuie sa treaca pentru a castiga puncte bonus in nivelul jocului numit „Viata”.
Sursa foto: www.cugetliber.ro
