Omul a ramas mic de o masura!

astronomy cosmic cosmos

Putine lucruri au mai ramas pe lumea asta cand ai scapat de tot balastul pe care aduni intr-o viata de om. Toate sunt supuse trecerii timpului nemilos. Fierul il mananca rugina si lemnul daca nu e ingrijit il rod cariile. Asa e lumea asta construita sa beneficiezi de lucruri pentru a invata sa respecti relatiile tale in legatura cu lumea inconjuratoare. Balastul il reprezinta obiectele din viata asta a noastra pe care ne varsam sentimente care nu ar trebui sa fie varsate in contul lor. Sentimentele au fost lasate pe acest Pamant pentru a fi exprimate oamenilor.

Ne incapatanam generatie peste generatie si uitam sa ne exprimam sentimentele, uitam sa iertam si uitam sa iubim. Avem un dar al nostru ca putem gandi si multi dintre noi refuzam sa o facem. Mintea e un muschi pe care daca nu-l antrenezi risca sa se plafoneze prin atrofiere. Si muschiul asta care pune in miscare toata carcasa are nevoie in orice clipa sa fie pus la treaba. Ne-am suparat ca in trecut cei care ne-au crescut ne-au fortat oarecum sa ne dezvoltam, dar fortatul ala era o forma de a pune in miscare muschiul Creier sa supravietuiasca si sa miste carcasa catre adultul de maine. Parenting-ul actual este un rasfat pe care-l vom plati scump peste inca niste generatii. Tot ce oferi acum si nu e meritat se ma rasfrange peste ani in ceea ce are de platit viitorul tau. Talerul vietii are obiceiul sa-ti puna caietul cu datorii la un moment dat si sa-ti ceara socoteala pentru cat ai baut si mancat fara de plata. Gandeste-te ca pana la un punct este in regula sa te abtii de la a oferi restrictii, dar punctul ala daca este intarziat risti sa tranformi educatia intr-o sarada si Creierul intr-o masa amorfa de neuroni lenesi.

Balastul este lucru de care avem nevoie sa invatam ca nu e bine sa ne atasam. Este bine sa ne insotim un timp pe drumul nostru catre adultul de mai tarziu, dar tot timpul sa-l respectam si sa-i invatam timpul si locul lui. Mintea si spiritul in schimb sunt cele care trebuie sa fie dezvoltate pentru a deveni un adult sanatos. In prezent exista un razboi intre scoli de gandire care au avut la baza lumea materiala si mai putin educatia spirituala. Mintea a fost inlocuita cu material si spiritul cu urlet. Tipam si cerem bani, Urlam si asteptam castigul cel mare. O viata dedicata lumii materiale ne-a ucis din fasa gandul de a cuceri vazduhul si lumiile din care venim si catre care ar trebui sa ne cautam drumul inapoi. Caci viata pre Pamant e doar o calatorie inapoi la Eul cel dintai.

In inchisoare materiala de care ne-am inconjurat am uitat sa Privim Cerul. Avem acum nevoie de mesajul „Priveste Cerul” cum are nevoie crestinul inchipuit de mesajul „Iisus Vine!”. Se inchina in dreptul bisericii, dar a uitat sa simta si sa traiasca cu fiinta si spiritul trairea crestina. Are nevoie de epifanie pentru a continua pe drumul lui religios. Epifania inseamna slabirea credintei. Dar sa uitam partea religioasa si sa revenim la disputa material pe pamant sau in cer.

Scopul umanitatii este sa se ierte unul pe altul pentru a putea cuceri vazduhul. Noi ne luptam acum pentru o bucata de pamant angrenati in emotii negative si uitam sa traim pozitivul si sa privim imensitatea cerului. Suntem unde suntem pentru ca nu iertam sau iertam cu jumatate de inima si masura. Cerurile ni se inchid cat timp nu ne rezolvam problema la firul ierbii. Si cum poti sa faci acest lucru?! Citind, discutand si evoluand catre un om inteligent. Acum telefonul e inteligentul si proprietarul pierdut. Il declaram NULL.

Priveste Cerul si dechide cartea, maine trebuie sa zburam spre Cer!!!!!!!!!!!!!

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verified by MonsterInsights