Zi de zi incerc sa stau de vorba cu cat mai multa lume si sa inteleg mecanismul care ne face sa fim solidari sau nesolidari cu un om sau altul. Fiecare isi descopera in omul din fata lui un lider/zeu si-l aduleaza cum stie el mai bine.
De cand ma stiu n-am reusit sa-mi gasesc un lider in care sa ma incred orbeste, n-am reusit sa-mi gasesc un idol pe care sa-l respect pana in panzele albe. Fiecare noua descoperire avea un sambure de pesimism in ea si astepta momentul in care mastile cad in timp ce cortina se lasa peste scena. Cu totii suntem oameni si dincolo de spectacol incercam sa fim mai mult decat suntem cand adevarata imagine este singura care conteaza.
M-am saturat sa stau de vorba cu masti, sa mimez acte sociale fara nici o noima doar de dragul de a pastra eticheta in raport cu o clasa de oameni sau alta. Fiecare traim vieti paralele si uitam sa invatam unii de la altii. Fiecare incercam sa ne compunem propria religie in care noi suntem axul universal in jurul caruia sa roiasca supusii.
Daca evoluam trebuie sa evoulam impreuna dar fara vanitati de artisti deghizati in clowni de circ.
