Am fost obisnuiti sa privim lucrurile din punct de vedere politic si social ca o verticalizare spre a gasi un „Vinovat de Serviciu”. E gresit, verticalizarea sociala a sentimentului de vina trebuie orizontalizat si cautat la firul ierbii dincolo de un „Suspect de Serviciu”. Ani de-a randul am ales sa spunem la orice agresiune venita de peste ocean doar atat:”Americanii-s de vina futui in gura sa-i fut„. Cand de fapt poporul american nu purta nici o vina pentru ca o mana de oameni dintre ai lor au venit aici, au uns niste usi sau niste oameni si au reusit sa puna mana pe o bogatie/o institutie/un presedinte/un grup dintre „oamenii de bine”. 50 de ani de asteptare naste frustrare care se transmite la urmasi.
Cum Moise i-a purtat pe evreii lui prin desert, desert care le-a fost si leagan si mormant, asa si noi am asteptat izbavirea si revolta din American. Mult timp am cochetat si eu cu ideile nationaliste de tipul „NU ne vindem tara!” sau „Americanii-s de vina” si intr-un final am inteles ca punctul meu de vedere a fost denaturat prin natura cartilor pe care le-am citit si opiniilor pe care le-am asimilat pe nemestecate.
Verticalizarea urii trebuie sa inceteze si fiecare sa caute in proximitatea lui radacinile raului care-l tin legat in propriul cosmar. Elibereaza-te din propriul tau cosmar, paraseste reduta cautarii unui vinovat si intra in iarna mintii tale pentru a renaste in primavara descoperirii adevarului pe care ti l-ai ascuns de frica ta.
