Ai auzit vreodată porecle regale precum „Mârţoagă”, „Cotocea” sau „Ciur-p-aripi”? Ei bine, acești monarhi au primit aceste nume din partea supușilor lor și, în unele cazuri, chiar și de la contemporani. Iată o listă cu cele mai interesante porecle regale din istorie!
Știți cum se zice: „Nu te superi pe cineva pentru că vorbește urât despre tine, ci doar pentru că are dreptate”? Uneori, poreclele pot fi mai rele decât orice insultă. Sunt atât de nepotrivite încât par a fi create pentru a denigra o persoană și nu pentru a o elogia.
Top 10 porecle regale deloc măgulitoare
Adesea, unii monarhi sunt identificați de supușii lor și de istorici după o poreclă. Poreclele sunt un mod obișnuit de a se referi la monarhi și pot fi date de către supuși, istorici sau chiar de către monarh însuși.
Poreclele regale sunt un set de nume folosite pentru a adresa membrii familiei regale. Acestea au fost create pentru a oferi o identitate unica si sunt folosite in locul numelor reale. Unele porecle regale sunt cunoscute publicului, in timp ce altele sunt secretate. Poreclele regale pot fi amuzante, dar si ofensatoare.
Poreclele pe care le primesc regii de la supușii lor tind să devină parte a însemnărilor istorice. Pentru unii acest lucru se dovedește a fi un lucru foarte bun, întrucât o poreclă eroică poate transforma o domnie obișnuită în legendă, în timp ce alte porecle pot avea chiar efectul opus, chiar și în cazul celor mai buni conducători.
Listverse a făcut o listă cu zece astfel de monarhi care au primit porecle nefericite din partea supușilor.
10. Halfdan „Gazdă-rea” Eysteinsson
Halfdan „Gazdă-rea” Eysteinsson era un lider viking din perioada Vikingă din Norvegia. Numele său „Gazdă-rea” poate fi interpretat ca „stăpân rău” sau „stăpân nedrept” și poate reflecta percepția sau istoria despre acțiunile sale.
Era un rege viking din Norvegia și se presupune că a preluat acest rol de la tatăl său, Eystein. Numele său complet era Halfdan Eysteinsson, rege de Uppsala și se spune că a fost un lider curajos și eficient în luptă, care a adus pradă de război înapoi în regatul său. În același timp, porecla sa „Gazdă-rea” poate sugera că a fost văzut ca fiind un lider nedrept sau crud.
O explicație posibilă a poreclei „Gazdă-rea” a lui Halfdan Eysteinsson o vom descoperi în cele ce urmeaza. În timp ce era recunoscut ca un lider curajos și eficient în luptă, se spune că era zgârcit cu băuturile și mâncarea când oamenii care au luptat alături de el îl vizitau în casa sa. Acest comportament poate fi un motiv pentru care a fost numit „Gazdă-rea” în loc de alte porecle care reflectau realizările sale în luptă.
9. Bernard Picioare-Păroase
Bernard Plantapilosa a fost un nobil francez care a servit drept conte de Auvergne din 1872 și până la moartea sa, în 1886. Totuși, aceasta nu a fost singurul titlu nobiliar pe care l-a avut în timpul celor 45 de ani de viață, deoarece el a petrecut cinci ani fiind Contele de Autun, înainte de a pierde acel titlu în fața lui Bernard de Gothia.
Există încă o mulțime de speculații istorice cu privire la motivul pentru s-a ales cu porecla sa jenantă, teoria cea mai frecvent acceptată fiind aceea că „plantapilosa” se traduce aproximativ ca „picioare păroase”. Conform acestei versiuni a poveștii, „planta” în latină înseamnă că talpa piciorului și numele său de familie Plantapilosa a fost derivat din aceasta. Cu siguranță, asta sună ca o explicație rațională pentru ceea ce este o poreclă cu adevărat bizară pe care să o oferi oricui, dar nu ar trebui să excludem complet posibilitatea ca Bernard să fi avut picioare extrem de păroase.
8. Ivalyo Bardokva (Varză)
Regele Ivalyo a fost conducătorul Bulgariei doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp după încoronarea sa în 1278. El a pornit de jos, având origini umile, înainte de a deveni rege, conducând o răscoală. Inițial a ajuns faimos în timpul domniei regelui Constantin Tich, iar Bulgaria se lupta atât cu invadatorii tătari, cât și cu o criză economică. Ivalyo a strâns o armată țărănească care a apărat Bulgaria de Nord împotriva tătarilor și i-a învins în numeroase bătălii. Cu toate acestea, în loc să fie recunoscător pentru acest lucru, regele Constantin a decis să se întoarcă împotriva țăranilor, acest lucru ducând la moartea sa.
Cu Bulgaria încă amenințată atât de tătari, cât și de bizantini, regina-văduvă Maria a ales să se căsătorească cu Ivalyo și să îl facă noul rege. El a continuat să câștige bătălii împotriva tătarilor și bizantinilor cu armata sa de țărani, dar în cele din urmă a fost înfrânt de regele Georgi Terter din Tarnovo. În cele din urmă, Ivaylo a fost ucis de către tătari în timp ce acesta le solicita ajutorul. În aceste condiții putem să ne întrebăm de ce acest țar a sfârșit cu o poreclă atât de nefericită, iar răspunsul este destul de simplu, cărturarii făceau astfel referire la originile sale țărănești.
7. Alfonso cel plin de bale
Alfonso al IX-lea a fost fiul regelui Ferdinand al II-lea al Galiției și Leonului și a preluat funcția de conducător al acelor regiuni când tatăl său a murit în 1188. A rămas pe tron până la moartea sa în 1230 și în timpul domniei sale a supravegheat modernizarea domeniilor sale, creând primul parlament care reprezenta cetățenii obișnuiți din istoria Europei Occidentale, cunoscut sub numele de Cortes de Leon. Alfonso a decis, de asemenea, să înființeze Universitatea din Salamanca în 1212, pentru a îmbunătăți nivelul educației în regatul său.
Ce a făcut acest rege pentru a primi o astfel de poreclă atât de nefericită? Adevărul este că în afara interdicției papale pe care a primit-o deoarece s-a căsătorit cu una dintre verișoarele sale, nimic greșit, fiind un lider politic competent Adevărul este că, după cum notează cronicarii, acesta avea un mic defect fizic care devenea evident atunci când se înfuria și din colțul gurii începea să-i curgă salivă.
6. Iustinian Nas-Spintecat
Iustinian a fost conducătorul Imperiului Bizantin între 685 și 695 și a doua oară între 705 și 711. Iustinian a fost un tiran care și-a impozitat supușii mult mai mult decât puteau plăti și a ordonat uciderea a mii de slavi, inclusiv femei și copii.
Iustinian a fost un conducător paranoic, însetat de sânge și, în general, instabil, încât a fost detronat de un general numit Leonitos, în 695, într-o mișcare care a fost susținută de supușii săi care îi urau politicile. Leonitos a fost cel care a ordonat tăierea nasului pentru a-l împiedica pe Iustinian să se întoarcă ca împărat pe motiv că nimănui cu o deformare fizică nu i se permitea să conducă Imperiul. Totuși, nu a funcționat, deoarece Iustinian s-a întors după o perioadă de conducere dezastruoasă a lui Leonitos.
5. Fruela Leprosul
Fruela al II-lea a domnit ca al treilea rege al Leonului, dar a fost pe tron doar un an, din 924 până în 925, anul când a murit. Având în vedere porecla lui, este un pic surprinzător să descoperim că moartea sa se pare că a provenit din cauze naturale și nu din cauza leprei.
El a fost bolnav de lepră care avea parte de o stigmă socială și religioasă semnificativă în acel moment, așa că „cauzele naturale” ar fi putut însemna că câteva părți vitale ale corpului au căzut în același timp. Informațiile reale despre acțiunile regelui Fruela în timp ce era pe tron sunt destul de puține, dar având în vedere că au fost rege doar 14 luni, pare probabil că răspunsul este: nu foarte multe.
4. Archibald cel Înfrânt
El a fost al patrulea conte de Douglas și a fost cunoscut sub numele de „Tyneman”, care este un vechi cuvânt scoțian care înseamnă „pierzător” sau „înfrânt”. Deși a moștenit o poziție care i-a adus putere și influență politică, adevărul este că, din punct de vedere militar, Archibald și-a câștigat numele.
Lui Archibald nu i-a lipsit vitejia, întrucât a luat parte la numeroase bătălii majore în timpul vieții sale, inclusiv la Bătălia Homildon Hill, Bătălia de la Shrewsbury și Bătălia de la Verneuil, dar, din păcate, a ajuns de fiecare dată pe partea pierzătorilor. Acest lucru l-a costat mai mult decât doar reputația sa istorică, întrucât a pierdut un ochi în înfrângerea în mâinile englezilor de la Homildon și unul dintre testiculele sale în bătălia de la Shrewsbury. Cronicile spun că Archibald și-ar fi pierdut viața într-o altă bătălie pe care, de asemenea, ar fi pierdut-o.
3. Eystein „Vânturi Rapide”
Regele Eystein a fost tatăl regelui Halfdan „Gazdă-Rea”, fiind de asemenea rege al unei părți din Norvegia. Eystein a fost un viking și și-a petrecut o mare parte din viață făcând toate lucrurile pe care le făceau de obicei vikingii, mai ales lupte și jafuri și a fost destul de bun la asta după majoritatea cronicilor istorice. Și dacă e să ne luăm după porecla sa este posibil ca acest rege să fie un luptător atât de bun deoarece dușmanii lui erau prea ocupați să-și acopere nasul.
Aparent, numele cu care a intrat în istorie reprezintă o traducere aproximativă a unui cuvânt din norse care ar putea fi tradus ca „cel rapid”, o referință la faptul că regele era cunoscut pentru flatulențele sale.
2. Ioana cea Șchioapă
Ea a fost consoarta regelui Filip al VI-lea, dar a acționat ca monarh în locul său în perioadele în care era plecat luptându-se pentru țara sa în războaie. Ioana a fost o femeie foarte bine educată și de-a lungul perioadei sale pe tron și-a dedicat o mare parte din timp îmbunătățirii standardelor de viață. Istoricii moderni o văd ca pe un patron al învățăturii, dar la acea vreme personalitatea ei puternică și favoritismul pe care i l-a arătat față de nobilii din regiunea burgundă a Franței au făcut-o nepopulară în rândul facțiunilor rivale de la curtea regală.
Cronicile indică faptul că Ioana pare a se fi născut cu o deformare fizică, iar asta i-a determinat pe unii dintre criticii ei să concluzioneze că reprezintă un semn al caracterului ei malefic.
1. Constantin Copronimul
Constantin al V-lea a condus Imperiul Bizantin între 741 și 775 și pare să fi fost la fel de nebun ca toți ceilalți împărați bizantini. El a petrecut cea mai mare parte a timpului în care nu purta război în persecutarea mănăstirilor, bisericilor și creștinilor care îndrăzneau să se închine la moaștele și icoanele religioase. Constantin era fanatic în convingerea sa că singurul rit sau simbol sacru autentic era euharistia și a dedicat mult timp purificării riturilor religioase.
Aceasta a însemnat arderea bisericilor și mănăstirilor și distrugerea artefactelor religioase, în timp ce cei care l-au sfidat pe Constantin au fost lapidați, arși sau au avut trupurile mutilate ca pedepsă. Se crede că Constantin a efectuat el însuși unele dintre aceste epurări violente. Având în vedere toate acestea, nu ar trebui să fim surprinși de faptul că mulți creștini l-au urât pe Constantin și așa a primit porecla cu care a rămas în istorie.
Cei care l-au urât pe Constantin au răspândit o poveste conform căreia în timpul botezului său, atunci când era bebeluș, și-ar fi făcut nevoile în timpul ceremoniei. În timp, această poveste a dus la porecla „Copronimul” sau în traducerea aproximativă de „cel botezat în balegă”.
De ce sunt poreclele folosite?
Unii monarhi sunt cunoscuți pentru poreclele pe care le-au primit de-a lungul vieții, și anume porecle mai puțin măgulitoare. Unele sunt doar ceva amuzant, în timp ce altele pot indica o adevărată probleme de caracter.
Regele Ludovic al XIV-lea a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai faimoși monarhi ai Franței, dar a primit și unele dintre cele mai neplăcute porecle. El este cel care a popularizat ideea de „stilul lui Louis”, iar asta pentru că el se îmbrăca întotdeauna extrem de elegant. Totuși, acest stil costisitor era atât de opulent încât rivalii lui erau deranjați, motiv pentru care au început să-l batjocorească spunându-i „Regele Soare”.
Concluzie
Regii sunt oameni respectați și cinstiți, dar uneori își primesc porecle destul de neobișnuite. Unele dintre aceste porecle sunt mai mult decât un simple nume, ele pot descrie personalitatea regelui sau pot fi un mod de a-l ironiza.
