Psihologia ecranului

De ceva vreme studiez tipologia celui ce zace amorf pe net si sunt ingrozit de perspective.

Sub masca de om perfect stabil in mediul offline, omul din mediu traieste, se hraneste si moare sa fie in centru atentiei pe .

Prima oara am dat de internet in ’98 fix dupa ce invatasem sa tin fraiele unui computer. trecusem prin febra HC si versiunile rusesti, poloneze. Invatasem chiar sa formatez disckete cu HC, disckete care nu puteau fi formatate cu un 486 clasic si ceva mai .

Internetul a fost o boala inceputa cu revista „Bumerang”. Prima revista am senzatia care se ocupa exclusiv de internet si tot ce tine de tips and tricks-ul computerului. Un CERF din perioada liceului si internetul vast mi se arunca la picioare.

Dincolo de „Internet is for porn” am descoperit puterea de a discuta cu lumea. Forumul a fost prima unealta utilizata in oarecare exces. Messenger-ul era doar un vis frumos pentru mine, iar mirc-ul nu-l intelegeam in totalitatea.

In toti anii ce au urmat- nebunia media si toate cele -am ramas socat de modul in care te schimba ca individ pozitionat in . Mesajele trebuie sa fie pentru a-ti oferi un confort psihologic si un statut mai bun decat al utilizatorului X.

Ma scoate din minti nevoia de a da mesaje pe pana si din WC, mai avem putin si o sa apara mesaje de gen:”Ma duc sa ma cac”.

Eu utilizez twitter-ul, -ul si alte alea pentru promovarea unor texte, produse,etc sau pur si simplu pentru a schimba pareri si a comenta diverse subiecte. Facebook-ul imi place pentru modul forum-istic in care se prezinta. Se apropie de ceea ce faceam in anii 1999-2000 si este mult mai rapid. Twitter-ul este un mediu de 140 de caractere, dar este un live destul de interesant daca aplici micsorarea zgomotului de fond produs de diverse hashtag-uri sau discutii care nu te pasioneaza.

N-am inteles pana acum din tot ce se intampla de ce simti nevoia cand te simti bine intr-un loc sa dai un mesaj pe twitter sau facebook:”Sunt in Club Pix si e super atomosfera aici!”. Inteleg ca daca te-ai distra cu adevarat nu ai avea timp sa te gandesti la un mesaj. Sa fie nevoia de epatare sau alterego-ul internetistic l-a acaparat pe omul offline si l-a transformat intr-un sclav al imaginii formate dincolo de ecran.

Alege esti un om offline care merge online sau esti online tot timpul!?

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*