Imi aduc aminte ca-ntr-un film serial coreean(The Great Queen Seondeok ) unul dintre personajele principale care era pe cale sa devina regina, trebuie sa ia hotararea pentru 2 popoare: unul care ii era incredintat prin legatura de sange si altul care ii era atribuit prin relatii de prietenie sudate in lupte si momente critice. Poporul de sange nu era unul dintre cele mai perfecte, iar poporul prieten era dusman de moarte cu cel de dinainte. Alege sa-i salveze pe cei din urma, mai mici, absorbindu-i printre ai ei.
Ma gandesc acum din punct de vedere al nationalistului din mine daca as fi incantat sa servesc la propagarea globalizarii ca fenomen de masa. Pe de o parte marele popor pe care-l prevesteste globalizarea nu e chiar cel mai bun din lume, dar nici al meu reprezentat prin natinalismul meu nu este cel mai fericit de pe pamant.
In povesti exista un Turn Babel care nu imi da pace, daca odata am fost un popor de ce nu mai putem sa fim iar? Se stie ca orice reactie are si o contrareactie. Daca timpul si spatiul ne ofera confortul unitatii de ce alegem confruntarea ca act final?
Puterea a de a avea putere ar trebui sa fie cea care dicteaza constiintei sa accepte. E greu sa iei decizia de a renunta la confortul personal pentru a face un bine colectiv, e greu sa patrunzi in profunzimea constiintei colective si sa modifici coordonate ale fiecaruia. Fiecare sistem e reglat pe posibilitatile lui si ofera atat cat poate sa ofere in momentul respectiv, un overclock il poate face mai puternic sau il poate omori, ai risca?
Globalizarea generala vs nationalismul meu vulgar s-ar putea sa cedeze daca presiunea overclock-ului isi metine intensitatea de a presa procesorul sa accepte.
Altruistii vor conduce lumea pentru ca dincolo de noi ei au inteles moartea prin acceptare. Noi egoistii vom muri chinuiti de propriile erori.
