In weekend am aterizat intr-o zona montana si am urcat pe ceva munte. Nu sunt un impatimit al muntelui, mai degraba sunt un „pantofar” care mai rataceste cand si cand cu o gasca de prieteni pasionati uneori pana la extrem de munte.
Am ramas socat de cata mizerie poate sa produca omul cand paseste in concediu sau minivacante la mare sau la munte. Adica te duci sa admiri peisaje si sa te simti bine, te bucuri de priveliste minunata, dar uiti cand pleci sa-ti aduni mizerie pe care o produci. Ambalaje, sticle pet sau cutii de conserve se gasesc la tot pasul dupa ce omul a trecut prin zona. In zonele in care se aduna musterii pentru un gratarel e un dezastru si un haos pe care cu greu il poti stapani. Nu exista bun simt cand vine vorba de a lasa pajistea curata la fel cum ar fi trebuit s-o gasesti.
E greu sa strangi dupa tine?!? Ma gandesc ca ar trebui ca fiecare dintre noi sa avem inscris in sange ca dupa ce ai facut o chermeza campeneasca sa pui osu la treaba si sa aduni cele cateva gunoaie a semnului ca te-ai simtit bine. Urmatorul care vine dupa tine sa-si ocupe timpul cu o masa campeneasca si relaxare la poale de munte trebuie sa gaseasca curat, avand obligatia ca la final sa curete pentru urmatorul. Daca tu nu-l respecti pe cel care urmeaza nici cel dinaintea ta nu te va respecta. Imi aduc aminte de intrebarea aia profesorala din scoala generala pe care o primeai cand faceai mizerie: „Asa faci si acasa? Arunci mizeria pe jos!”
Respectul se castiga.
Sursa foto: www.mielu.ro
Nu este greu sa starngi mizeria dupa tine daca beneficiezi de cei 7 ani de acasa. Majoritatea au impresia ca este cineva obligat sa adune pungile de plastic, pet-urile sau cojile de seminte dupa ei.
In vest au fost educati prin prisma fricii de amenzi usturatoare. Cred ca va urma si la noi o astfel de politica de educare in masa.