Anul acesta m-am trezit aruncat intr-un malaxor de ganduri pe care le-am pierdut undeva in trecut. Ceva imi spunea ca urma sa fac o punte peste timp si sa-mi iert anumite decizii luate in graba si prea devreme. Am ales sa-mi alerg pietele, n-am rabdare sa traiesc varsta si timpul prezent. Il alerg pe prezent crezand ca pot sa ajung in viitor sa ma intorc spre trecut.
Trecutul a revenit anul acesta sa-mi aminteasca prezentul.
O vorba aruncata in treacat a smuls o confesiune ce a tradat un gand. Rand pe rand cand vrei sa descoperi un om ti se releva in fata ochilor dovezi de neclintit. Exista corpuri care se potrivesc pe linia orizontala a vietii dar isi regasesc linistea intr-o verticala potrivire contrar de Binele gasit in orizontal. E greu sa explici ce poti sa vezi dar nu poti sa descrii. Am vazut si m-am agatat de un fir. rand pe rand firul a desirat o poveste frumoasa. Povestea inca se scrie. Am vazut povestea dar nu pot s-o grabesc. Cand esti observator-jucator timpul nu-ti permite sa-l alergi. e timpul pe care nu-l poti arunca in viitor ca sa aterizezi in trecut prin prezent.
Gesturile sunt frumoasa cand se desprind usor, usor. Frumusetea este cand exista senzatia de natural. In dualitatea unor fapte corpurile parcurg doua cai in timpi diferiti si constante paralele. Unul compune forma fizica si-o aplica pentru a forma pelicula de viata care urmeaza, iar cel de-al doilea joaca rolul de plasa de singuranta in planul metafizic de trait.
Proiectia in spatiu si timp s-a facut deja. Am parcurs un test al culorii si testul optiunii care parea singura optiune pana mai ieri si azi deja se ridica semne de intrebare. Apa sapa santuri adanci intr-o forma neteda si lasa riduri ce pot rupe maluri intr-o relatie de pasager….sa vedem ce urmeaza in echilibrul de viata!!!!
