S-a iesit in strada pentru libertate in decembrie 1989. Cei din Bucuresti n-au iesit din prima pentru ca… pentru ca in Bucuresti s-au adunat ani si ani de-a randul oameni din toate regiunile Romaniei. Au venit pentru bani, pentru pozitie, pentru statut. Cum pot sa iasa in strada cu de la sine putere oameni care au ales sa vina pentru a parveni?! Nu pot. E cinic ceea ce spun dar Bucurestiul asta este!!!
O mica suma de oameni au venit aici chiar haituiti de probleme si pentru faptul ca au avut ceva in zonele de unde provin si acolo totul le-a fost LUAT. Nu mai puteai sa traiesti acolo unde ti-au luat totul. Pur si simplu aveai nevoie de o repornire, un nou drum. Oamenii aia au ramas blocati undeva pe drum si n-au mai atins niciodata normalitatea.
Timp de 26 de ani s-a vazut modul in care noi bucurestenii putem sa fim. E o vina colectiva cu care trebuie sa traim fie ca vrem, fie ca nu vrem. Mai mult de atat am fost atat de tampiti ca timp de 26 de ani ne-am ales conducatorii de urbe dintre cele mai ciudate figuri. Fara nici o urma de remuscare la fiecare 4 ani ne-am dat cu stangul in dreptul gandind ca facem alegerea cea mai buna.
Despre revolutie nu mai este nimic de zis. Revolutia continua pentru ca nimic nu s-a schimbat in mentalitatea celor care ne conduc. Este o retraire la infinit a modelului ’64-’89. Parca suntem atat de timpiti incat la fiecare an electoral mergem sa-l cautam la cimitir pentru a ne sopti pe cine trebuie sa votam.
Am cerut 300 am primit 600.
Am cerut viata decenta si-au votat pensii speciale.
Am cerut judecarea celor vinovati pentru mortii din ’89 si am primit candidaturile lor.
Am cerut punctul 8 de la Timisoara si am primit capete in gura.
Am cerut…. si n-am primit.
La Multi Ani, Romania!
