Am alergat in sarbatorile de Pasti pe drumurile Romaniei si am ramas surprins de cat de frumoasa este tara si cat de greu se poate ajunge la toate obiectivele. Se pare ca stam pe o mina de aur si nu stim s-o valorificam pentru ca ne-am inrait in ceea ce priveste relatiile dintre noi.
Comunitatile nu stiu sa lupte pentru drepturile lor, fiind scindate de frecusuri interne. Asta o putem asocia cu lipsa unei educatii solide si in interesul comun. Daca mie imi merge bine si tie iti merge rau la nivel de comunitate ne merge prost si in ansamblu tu esti cel mai bun dintr-o comunitate care merge prost.
Un exemplu meserias mi-a fost oferit de gazda unde am stat in Poiana Marului care exasperati ca autoritatea locala nu le deszapezea drumul pana in localitatea lor, au pus bani mana de la mana si si-au luat „o senila” pentru dezapezit. Acum sunt fericiti si iarna ies de dezapezire si la tuica fiarta „de dupa”.
Romania sugrumata si-a cautat intotdeauna tapul ispasitor in afara granitelor ei neintelegand ca singurii care se autofaulteaza in joc sunt tot ei. Ar trebui sa reducem timpul de uitat la televizor si frecat menta pe internet, utilizand timpul in implicarea in comunitatea in care lucram/vietuim/ne desfasuram activitatea.