Primul telefon tip smartphone pe care l-am avut a fost un Samsung. Nu va imaginati ca era vreunul din varfurile de gama de preturi telefoane Samsung. Si el venea pentru prima data cu un abonament. Pana atunci avusesem doar cartela sim preplatita, ca eram student si incarcam si eu cand imi mai dadeau parintii, sau cand mai faceam cate o invarteala pe la facultate. Ce m-a atras foarte tare la acel Samsung a fost la acel moment ecranul Touch. ma simteam ca eroii din filmele seriale pe care le urmaream. Ba chia imi cumparasem si ochelari de soara, ca sa fie pachetul complet si ma uitam tot timpul in display , mai ceva ca fetele. Eram un mic Narcis indragostit de personajul care devenisem odata cu achizitionarea celor doua accesorii.
Anii au trecut si marcile de telefoane mobile s-au tot schimbat in „portofoliul” meu. Unele cu memorie ram mai mare, altele cu memorie ram mai mica. Unele la prelungire, altele la portare si tot asa. La un moment dar chiar am renuntat la abonament si mi-am luat din nou ca in sudentie, cartela sim preplatita. Cred ca a fost un fel de criza a varstei. Vroiam sa fiu din nou „haiduc”. Nici acum nu imi explica ce a fost in capul meu, dar nici nu ma chinui sa gasesc explicatii. Am trecut-o la capitolul: „nebuniile tineretii (fara explicatii)”
Hai ca m-am indepartat un pic de subiect. Revenind… vroiam sa va spun ca nici unul din telefoanele care au urmat nu a mai fost Samsung. Si acum parca imi doresc sa ma intorc la el. Imi place usurinta meniului sau, imi place calitatea lentilelor foto de la ei si mai ales imi place durabilitatea telefonului in ansamblul lui. Parca e facut cu gandul la utilizator. Acel display pare a fi nai degraba un prieten si nu o interfata intre un aparatul si utilizatorul sau. Sau poate e altceva de vina? Nu stiu ce sa spun. Eu inca sunt fanul lor numarul unu si sper sa imi fac un nou prieten din gama lor.
Apropo. Recomandati-mi si mie ceva de la ei si dati-mi si ceva argumente pentru modelul respectiv. Asa ca un schimb de experienta!
