
Au venit sarbatorile si criza sufleteasca. Ne aruncam hulpavi sa prindem ultimele promotii si ultimele hypermarket-uri deschise uitand sa traim Craciunul. Fugim de ultima zi de munca plini de spume si ajungem in raiul materialist al sarbatorilor:hypermarket. Aici retina iti este agasata de o tona de culori, mosi craciuni cretini iti zambesc de pe toate ambalajele si copiii nu mai simt magia sarbatorii, singurul lucru pe care ti-l mai insufla toata adunarea aia „de bovine” cadou-alergatoare este sentimentul de mila. Mila pentru ca vor sa cumpere linistea cu bani, nestiind ca linistea este de sex sufletesc si nu materialist.
Cand eram mici ne bucuram mult mai repede si fara sa gasim nod in papura ca pe cadoul nostru nu scrie Gucci, Prada sau Mac. Cand eram micuti stiam sa apreciem un cadou dulce chiar daca nu era de la o companie de renume mondial sau poate am trait alte vremuri in care ne permiteam sa visam si sa ne bucuram de cadourile mici.
Suntem din ce in ce mai urbani si stilul nostru incepe sa-i prinda si pe cei din mediul rural. Suntem pierduti pe veci daca vom uita colinde si vom privi hulpavi la banii pe care-i primim colindand, am uitat despre ce cantam in colinde si am inlocuit gandul bun cu privirea zambitoare la vederea banilor primiti de colind. Banii in schimb ii contabilizam tot in produse: petarde, pocnitori, bautura, telefon nou cu taci scrin…si lista poate continua. Gazda e multumita ca a fost colindata si colindatorul e multumit ca are bani de satisfacut frustrarile, dar nici unul nu a reusit sa-si dozeze energia pozitiva a Craciunului, fiecare si-a satisfacut o frustrare.
Auzeam acum 2 zile prin 601 un om care incerca sa adune lumea la colindat la ei in sat. Nu parea ca vrea sa castige banii, mai degraba parea un om siluit de viata urbana si dornic sa se reintoarca la origine. Suna colegi, prieteni si discutau, vorbeau puneau tara la cale pentru colind. Cam asta e spiritul colindului: sa te intalnesti cu prietenii si sa depeni amintiri, sa mergeti sa faceti bucurii unor bunici/bunicute/parinti/vecini/copii si sa te umpli si tu ei si de bucurie. Colindele de palier de bloc nu se regasesc in desrierea asta decat cu micic exceptii, in rest auzi doar zdranganit de covrigi si mere pe palierul blocului si vorbe aruncate in vant: „Ma pish pe covrigi tai, eu vreau BANII!”
Asadar va doresc sa aveti sarbatori linsitite in care sa va regasiti pe voi aia spirituali si sa-i lasati pe voi aia Materiali dincolo de Sarbatoare.